Alege sensul dorit: tangenta -substantiv feminin tangenta -verb tranzitiv

tangenta definitie

credit rapid online ifn

TANGÉNT, -Ă adj. (Despre drepte, planuri) Care atinge într-un singur punct o linie, o suprafață sau altă figură geometrică, fără a o tăia. [Cf. fr. tangent, lat. tangens]. adjectivtangent

TANGÉNT, -Ă I. adj. (despre drepte, plane) care atinge într-un singur punct o linie, o suprafață sau o altă figură geometrică, fără a o tăia. II. s. f. 1. dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. 2. funcție trigonometrică, câtul dintre sinus și cosinus. ♦ (fig.) în (sau prin) ~ = tangențial. (< fr. tangent/e/, lat. tangens) adjectivtangent

credit rapid online ifn

*tangént, -ă adj. (lat. tángens, -éntis, d. tángere, a atinge. V. con-tingent). Geom. Care atinge: un plan tangent uneĭ sfere, o linie tangentă. S. f., pl. e. Linie dreaptă care atinge o curbă fără s´o taĭe. Fig. A scăpa pin [!] tangentă, a scăpa de o belea numaĭ trecînd pe lîngă ĭa [!], a eluda argumentele. adjectivtangent

tangént adj. m., pl. tangénți; f. tangéntă, pl. tangénte adjectivtangent

TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent. adjectivtangent

*tangént, -ă adj. (lat. tángens, -éntis, d. tángere, a atinge. V. con-tingent). Geom. Care atinge: un plan tangent uneĭ sfere, o linie tangentă. S. f., pl. e. Linie dreaptă care atinge o curbă fără s´o taĭe. Fig. A scăpa pin [!] tangentă, a scăpa de o belea numaĭ trecînd pe lîngă ĭa [!], a eluda argumentele. substantiv feminintangent

tangéntă s. f., g.-d. art. tangéntei; pl. tangénte; abr. tg substantiv feminintangentă

tangentă f. Geom. linie dreaptă ce atinge o curbă într’un singur punct fără a o tăia. substantiv feminintangentă

TANGÉNTĂ s.f. Dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ Funcție trigonometrică a unui unghi egală cu câtul dintre sinusul și cosinusul acelui unghi. ◊ (Fig.) În (sau prin) tangentă = tangențial. [< fr. tangente]. substantiv feminintangentă

*tangénță f., pl. e (d. tangent). Geom. Situațiunea liniilor tangente. Punct de contact. substantiv feminintangență

tangénță s. f., g.-d. art. tangénței; pl. tangénțe substantiv feminintangență

tangență f. contactul a două linii sau a două planuri. substantiv feminintangență

TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence. substantiv feminintangență

TANGÉNȚĂ s.f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ (Fig.) Atingere, legătură, contact. [< fr. tangence]. substantiv feminintangență

TANGÉNȚĂ s. f. 1. poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ linie de ~ = linie de-a lungul căreia două suprafețe sunt tangente; punct de ~ = punct în care două linii sau suprafețe sunt tangente. 2. atingere, legătură, contact. ◊ (fig.) relație trecătoare. (< fr. tangence) substantiv feminintangență

TANGENTÁ vb. tr. 1. a atinge tangent. 2. a scăpa prin tangență, a schimba brusc subiectul. (< tangent) verb tranzitivtangenta

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluitangenta

tangenta  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)tangenta tangentare tangentat tangentând singular plural
tangentând tangentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tangentez (să)tangentez tangentam tangentai tangentasem
a II-a (tu) tangentezi (să)tangentezi tangentai tangentași tangentaseși
a III-a (el, ea) tangentea (să)tangentai tangenta tangentă tangentase
plural I (noi) tangentăm (să)tangentăm tangentam tangentarăm tangentaserăm
a II-a (voi) tangentați (să)tangentați tangentați tangentarăți tangentaserăți
a III-a (ei, ele) tangentea (să)tangenteze tangentau tangenta tangentaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z