TAHILALÍE s.f. (Med.) Vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte. [Gen. -iei. / < fr. tachylalie, cf. gr. tachys – rapid, lalein – a vorbi]. substantiv feminintahilalie
TAHILALÍE s. f. vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte. (< fr. tachylalie) substantiv feminintahilalie
TAHILALÍE, tahilalii, s. f. (Med.) Vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte, care conduce la articulare defectuoasă și incompletă. – Din fr. tachylalie. substantiv feminintahilalie
tahilalie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tahilalie | tahilalia |
plural | tahilalii | tahilaliile | |
genitiv-dativ | singular | tahilalii | tahilaliei |
plural | tahilalii | tahilaliilor |