tăiere definitie

tăĭére f. Acțiunea de a tăĭa: Tăĭerea capuluĭ sfîntuluĭ Ion Botezătoru (sărbătoare la 29 Aŭgúst). Tăĭere în prejur, circumciziune. substantiv feminin tăĭere

tăiére s. f., g.-d. art. tăiérii; pl. tăiéri substantiv feminin tăiere

tăiere f. 1. acțiunea de a tăia: Tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare ținută la 29 August; 2. tăierea împrejur, circumciziune: Tăierea împrejur, sărbătoare ce cade la 2 Ianuarie; 3. locul unde se taie vitele. substantiv feminin tăiere

TĂIÉRE, tăieri, s. f. Acțiunea de a (se) tăia și rezultatul ei. – V. tăia. substantiv feminin tăiere

táĭer, V. taler 2. substantiv neutru taĭer

táier/tăiér (reg.) s. n., pl. táiere/tăiére substantiv neutru taier

táier/tăiér (reg.) s. n., pl. táiere/tăiére substantiv neutru taier

TÁIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie, întinsă, blid. [Var.: tăier s. n.] – Din magh. tányér. substantiv neutru taier

tăiér v. táier substantiv neutru tăier

TĂIÉR s. n. v. taier. substantiv neutru tăier

2) táler n., pl. e (d. germ. teller, pin mijlocirea unuĭ cuv. slav, ca nsl. taljer, rut. talir, taril. Ngr. taléri, d. it. tagliere [d. tagliare, a tăĭa], fund de tăĭat carne [de unde s´a dezvoltat înț. de „farfurie”, care poate fi și un simplu fund], de unde vine germ. teller. Pol. talerz, de unde vine mold. talger). Vest. Farfurie întinsă. Conținutu uneĭ farfuriĭ: un taler de colivă. Fig. Taler cu doŭă fețe, om ipogrit. Disc (de adunat baniĭ contribuitorilor, de umblat cu cheta): a umbla cu taleru, a fi îngropat cu taleru (adică „cu discu, pin [!] chetă publică”). Disc, terezie tas (de balanță). Disc supțire [!] de alamă care se izbește de alt disc ca să sune în fanfară (chinval). – În Ban. Olt. Serbia táĭer (ung. tányer). V. bild. substantiv neutru taler

a-i (mai) tăia din nas expr. a impune cuiva o atitudine respectuoasă, a da cuiva o lecție de bună-cuviință. verb tranzitiv ai

taĭ, a tăĭá v. tr. (lat. pop. taliare, a tăĭa; it. tagliare, pv. pg. talhar, fr. tailler, cat. tallar, sp. tajar). Despart cu un instrument tăĭetor: a tăĭa lemne cu toporu, a tăĭa pîne [!], a tăĭa (a reteza) capu cuĭva. Ucid: l-aŭ tăĭat Turciĭ. Croĭesc: acest maestru taĭe bine. Fig. Opresc, împedic [!], suprim: a tăĭa cuĭva subvențiunea, pofta, vorba, pretențiunile. Suprim, elimin, șterg: a tăĭa un pasagiŭ dintr´o pĭesă. Traversez, trec peste: a tăĭa drumu. Desfac în 2-3 grupe cărțile de joc pe care mi le oferă cel ce le împarte și le pun unele peste altele alt-fel decît cum eraŭ ca să nu existe nicĭ o bănuĭală de înșelăcĭune. A tăĭa cuĭva calea saŭ drumu, 1. a-l opri, 2. a trece pe dinaintea cuĭva care merge. A le tăĭa (minciunile, palavrele), a le turna, a le croi, a spune marĭ mincĭunĭ. A te tăĭa capu, a te pricepe: a făcut cum l-a tăĭat capu. A tăĭa cuĭva nasu, a-ĭ da peste nas, a-l face maĭ modest. A te tăĭa (o durere) la pîntece, a avea tăĭeturĭ (colicĭ). A tăĭa în carne vie, a proceda, a pedepsi sever și fără considerațiunĭ. V. intr. Îs tăĭos: acest cuțit taĭe bine. V. refl. Îmĭ fac o tîĭetură: copilu s´a tăĭat la deget. Mă încrucișez: liniile drumurilor se taĭe. Mă brînzesc, mă stric: laptele s´a tăĭat. A ți se tăĭa picĭoarele saŭ genunchiĭ de frică, a nu maĭ putea sta în picĭoare de frică. A ți se tăĭa inima, a te întrista. verb tranzitiv taĭ

tăiá (tái, tăiát), vb.1. A diviza ceva cu un obiect tăios. – 2. A fi ascuțit, tăios. – 3. A divide, a separa. – 4. A ciopli, a șlefui, a da formă. – 5. A despărți un grup de cărți de joc cu o altă carte. – 6. A simți nevoia defecării. – 7. A reține, a împiedica, a întrerupe. – 8. A scurta drumul. – 9. A bate cu o carte mai mare la jocurile de cărți. – 10. A amesteca cu apă, a boteza. – 11. A curăța de ramuri uscate, a emonda. – 12. A suprima. – 13. A ucide, a executa, a sacrifica. – 14. A hotărî, a stabili. – 15. A valora, a costa. – 16. (Înv.) A falsifica monedă. – 17. (Refl.) A se brînzi (laptele). – 18. (Refl.) A se încrucișa. – 19. (Refl.) A se slăbi, a i se șterge efectul. Mr. tal’u, tăl’are, megl. tal’u, tăl’ari, istr. tal’u. Lat. talĭāre (Cipariu, Gram., 33; Pușcariu 1711; REW 8542), cf. vegl. tal’uor, it. tagliare, prov., port. talhar, fr. tailler, cat. tallar, sp. tajar. Der. tăiat, s. n. (acțiunea de a tăia); tăiere, s. f. (acțiunea de a tăia; ucidere, sacrificare); tăietor, s. m. (persoană care taie ceva; pădurar, călău); tăietor, s. n. (făgaș, tăiș; buștean de tăiat lemne; stivă, magazie de lemne); tăi(e)toare, s. f. (topor, secure); tăi(e)tură, s. f. (săpătură, incizie; decupaj, retezătură; ștersătură; înțepătură, zvîcnet; curătură, teren despădurit); tăi(e)ței, s. m. pl. (paste făinoase, tocmagi); tăios, adj. (care taie, ascuțit); tăi(u)ș, s. n. (partea ascuțită a unei unelte; Arg., briceag); taimălai, s. n. (joc de copii); taie-babă (var. taie-paie, taie-fugă), s. m. (lăudăros, fanfaron); strătăia, vb. (a tăia, a întrerupe), invenție nefericită a lui Vlahuță, după fr. entrecouper (Tiktin). verb tranzitiv tăia

tăia, tai v. t. 1. a întrece, a depăși, a devansa (pe cineva într-o competiție) 2. a elimina, a scoate (pe cineva de pe o listă) 3. (cart.) a da o carte echivalentă cu sau mai mare decât ultima carte a adversarului 4. (cart.) a despărți în două părți punând jumătatea de sus dedesubt (sau invers) 5. (d. rămășaguri) a consfinți prin desprinderea mâinilor unite a două persoane cu o lovitură de palmă verb tranzitiv tăia

TĂIÁ, tai, vb. I. I. 1. Tranz. A despărți, a separa ceva în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta, a îmbucătăți. ◊ Expr. A-și tăia (singur) craca (sau creanga) de sub picioare = a-și primejdui situația printr-o acțiune negândită. A tăia nodul gordian = a găsi soluția unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situație încurcată. Poți să tai lemne pe dânsul, se spune despre cineva care doarme adânc. ♦ Spec. A desprinde, a desface filele unei cărți necitite unite la margini. 2. Tranz. A despica, a spinteca, a trece prin... ◊ Expr. A(-și) tăia drum (sau cale, cărare) = a-și face loc îndepărtând obstacolele ce îi stau în cale. 3. Tranz. A suprima (un text sau o parte din el). ◊ Expr. A tăia răul de la rădăcină = a lua măsuri energice pentru a stârpi radical un rău. 4. Tranz. A lăsa urme în profunzime, a brăzda; a executa (prin așchiere) adâncituri sau proeminențe pe suprafața unui obiect. ♦ A săpa, a sculpta. 5. Tranz. (Rar) A croi un obiect de îmbrăcăminte. 6. Tranz. (înv.) A fabrica bani, a bate monedă. 7. Tranz. (Despre drumuri, râuri etc.) A străbate; a traversa. ♦ (Despre oameni, vehicule etc.) A merge pe drumul cel mai scurt; a scurta drumul. 8. Refl. recipr. A se întretăia. 9. Refl. (Despre țesături) A se destrăma, a se rupe în direcția firului țesut sau la îndoituri. 10. Refl. (Despre lapte) A se coagula, a se brânzi (fiind alterat); (despre anumite preparate culinare) a căpăta aspect de lapte brânzit din cauza alterării sau a unei greșeli de preparare. ** Tranz. A opri fermentarea mustului. II. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) spinteca, a (se) omorî, a (se) ucide (cu un obiect tăios). ◊ Expr. (Absol.) A tăia și a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar și abuziv. ♦ A (se) răni cu un instrument tăios. ♦ Tranz. A provoca o durere fizică. ♦ Tranz. A înjunghia, a sacrifica un animal (în scopul valorificării). III. 1. Tranz. și refl. A (se) curma, a (se) opri, a (se) întrerupe. ◊ Expr. (Tranz.) A tăia drumul (sau calea) cuiva = a ieși înaintea cuiva spre a-l împiedica să înainteze, a-l opri din drum. (Refl.) A i se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură, a i se reduce posibilitatea de a-și aranja treburile. 2. Tranz. A face să slăbească sau să înceteze; a micșora, a slăbi, a modera, a atenua, a opri. ◊ Expr. A-i tăia (sau refl., a i se tăia) cuiva (toată) pofta = a face să-și piardă sau a-și pierde cheful, curajul de a (mai) face ceva. A-i tăia (cuiva) cuvântul = a descuraja (pe cineva). (Refl.) A i se tăia cuiva (mâinile și) picioarele = a-i slăbi, a i se muia cuiva (mâinile și) picioarele. ♦ A distruge, a șterge efectul. 3. Tranz. A consfinți încheierea unei tranzacții (prin desfacerea cu palma deschisă a mâinilor unite ale negociatorilor); a pecetlui. ♦ (La jocurile de cărți) A despărți în două pachetul de cărți, punând jumătatea de dedesubt deasupra; a juca ținând banca împotriva tuturor celorlalți jucători. 4. Tranz. și intranz. (Fam.; în expr.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. 5. Tranz. (în expr.) A-l tăia pe cineva capul = a înțelege, a (se) pricepe să facă un lucru. (Fam.) A spune ce-l taie capul = a spune vrute și nevrute, a vorbi fără rost. 6. Tranz. (Fam.; în expr.) A tăia pe cineva = a întrece pe cineva, a i-o lua înainte. – Lat. *taliare. verb tranzitiv tăia

tăiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. tai, 3 táie, 1 pl. tăiém, 2 pl. tăiáți; conj. prez. 3 să táie; ger. tăínd; part. tăiát verb tranzitiv tăia

tăià v. (activ) 1. a separa cu un instrument tăios: a tăia lemne, a tăia capul; a tăia prețul, a-l fixa, a taxa; a tăia în carne vie, a lua măsuri energice; 2. a ucide, vorbind de animale: a tăia un bou; 3. a opri, a suprima: i-a tăiat leafa; fig. a tăia pofta cuiva; 4. a întrerupe: să taie calea acelor Turci BĂLC.; fig. a tăia vorba cuiva; 5. în jocul de cărți: a te desface; 6. fam. a croi: a tăia la palavre; a tăia capul pe cineva, a se pricepe. ║ (neutru) a fi tăios: cuțitul taie bine ║ (reciproc) 1. a-și face o tăietură: s’a tăiat la mână; 2. a se întrecrucișa: drumurile, liniile se taie; 3. a se strica: laptele s’a tăiat; 4. fig. a se strânge: îi se taie inima ISP. [Lat. TALIARE]. verb tranzitiv tăià

a tăia (cuiva) pofta de ceva expr. 1. a descuraja (pe cineva) să facă ceva. 2. a supăra (pe cineva); a dezgusta (pe cineva). verb tranzitiv atăia

a o tăia expr. 1. a pleca. 2. (intl.) a evada din penitenciar. 3. a imigra. verb tranzitiv aotăia

a-i tăia (cuiva) aripile expr. a pune (pe cineva) în imposibilitatea de a acționa după bunul plac; a impune restricții în conduita cuiva. verb tranzitiv aităia

a-i tăia (cuiva) macaroana expr. a întrerupe (pe cineva) din vorbit. verb tranzitiv aităia

a-i tăia (cuiva) zarurile expr. (fig.) a dejuca intențiile cuiva. verb tranzitiv aităia

a i se tăia (cuiva) picioarele expr. a simți brusc o slăbiciune (de spaimă, de emoție, de boală etc.) verb tranzitiv aisetăia

taie-babă m. om lăudăros. verb tranzitiv taiebabă

taie-fugă m. om voinicos-fricos. verb tranzitiv taiefugă

!táie-fúgă (persoană fricoasă) (pop.) s. m. și f., g.-d. lui táie-fúgă; pl. táie-fúgă verb tranzitiv taie-fugă

taiu-mălaiu n. joc de copii în care jucătorii doi câte doi (la vorbele unuia: taiu mălaiu în două și ne dă și nouă) fug în direcțiunea opusă, iar cel ce a rostit vorbele, caută să prinză pe unul din jucători. verb tranzitiv taiumălaiu

a-l tăia capul (să) expr. 1. a înțelege, a pricepe. 2. a se pricepe (la ceva). verb tranzitiv altăiacapul

a tăia piroane expr. (glum.) a minți. verb tranzitiv atăiapiroane

A TĂIA CLIENTUL (d. frizeri) a face (cuiva) buzunar, a face (cuiva) un sacou, a încresta răbojul. verb tranzitiv atăiaclientul

a tăia ghearele (cuiva) expr. a face inofensiv (pe cineva), a anihila (pe cineva). verb tranzitiv atăiaghearele

a tăia în carne vie expr. 1. a lua măsuri drastice împotriva cuiva. 2. a tăia / a curma răul din rădăcină. verb tranzitiv atăiaîncarnevie

a i se tăia maioneza expr. (adol.) a fi indiferent, a nu-i păsa de ceva anume. verb tranzitiv aisetăiamaioneza

după cât mă taie capul expr. din câte înțeleg eu, după cum cred eu. verb tranzitiv dupăcâtmătaiecapul

a face cum îl taie capul expr. a acționa conform propriilor dorințe / după bunul plac. verb tranzitiv afacecumîltaiecapul

a tăia dracului bureți / frunză la câini expr. a-și pierde vremea. verb tranzitiv atăiadraculuibureți

a tăia găina care face ouăle de aur expr. a sacrifica o sursă de câștiguri mici, dar constante, în speranța unui câștig mai mare. verb tranzitiv atăiagăinacarefaceouăledeaur

a-și tăia singur craca de sub picioare expr. a-și primejdui singur situația printr-o acțiune negândită. verb tranzitiv așităiasingurcracadesubpicioare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tăiere

tăiere   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tăiere tăierea
plural tăieri tăierile
genitiv-dativ singular tăieri tăierii
plural tăieri tăierilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z