sărbătorire definitie

credit rapid online ifn

SĂRBĂTORÍRE, sărbătoriri, s. f. Faptul de a sărbători; serbare. – V. sărbători. substantiv femininsărbătorire

sărbătoríre s. f., g.-d. art. sărbătorírii; pl. sărbătoríri substantiv femininsărbătorire

credit rapid online ifn

SĂRBĂTORÍRE, sărbătoriri, s. f. Faptul de a sărbători; serbare. – V. sărbători. substantiv femininsărbătorire

SĂRBĂTORÍ, sărbătorésc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare. verb tranzitivsărbători

sărbătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 să sărbătoreáscă verb tranzitivsărbători

sărbătorì v. 1. a ținea ziua de sărbătoare; 2. fig. a primi cu simpatie și cu pompă. verb tranzitivsărbătorì

SĂRBĂTORÍ, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare. verb tranzitivsărbători

2) sărbătorésc v. tr. (d. sărbătoare). Țin o sărbătoare, sărbez, celebrez: a sărba un sfînt, ziŭa unuĭ sfînt. Primesc cu manifestărĭ de onoare: a sărbători un savant. V. intr. Jubilez. verb tranzitivsărbătoresc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisărbătorire

sărbătorire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sărbătorire sărbătorirea
plural sărbătoriri sărbătoririle
genitiv-dativ singular sărbătoriri sărbătoririi
plural sărbătoriri sărbătoririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z