sutura definitie
- Vezi aici mai multe rimesutura
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusut
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cura
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuura
SUTÚRĂ, suturi, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație în care oasele sunt fixe. 2. (Med.) Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, extremitățile unui tendon sau ale unui nerv tăiat, fragmentele unui os fracturat etc. – Din fr. suture. substantiv femininsutură
sutúră s. f., g.-d. art. sutúrii; pl. sutúri substantiv femininsutură
sutură f. Anat. încheietura oaselor craniului. substantiv femininsutură
SUTÚRĂ s.f. 1. (Med.) Cusătura celor două buze ale unei răni. 2. (Anat.) Articulație fixă a oaselor late ale craniului. [< fr. suture, cf. lat. sutura]. substantiv femininsutură
SUTÚRĂ s. f. 1. cusătura celor două buze ale unei răni. 2. articulație fixă a oaselor (craniului) printr-un sistem de dinți. 3. linie de concreștere între carpelele unui pistil sau de dehiscență a fructelor uscate. 4. liniile de inserție a pereților transversali pe pereții cochiliei la amoniți, nautil etc. (< fr. suture) substantiv femininsutură
*sutúră f., pl. ĭ (lat. sutúra. V. cusutură). Anat. Cusutura uneĭ rănĭ. încheĭetura dantelată a oaselor craniuluĭ. Bot. Linia după care se operează juncțiunea și separațiunea valvelor în fructe. substantiv femininsutură
SUTÚRĂ, suturi, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație în care oasele sunt fixe. 2. (Med.) Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, extremitățile unui tendon sau ale unui nerv tăiat, fragmentele unui os fracturat etc. – Din fr. suture. substantiv femininsutură
SUTURÁ, suturez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o sutură (2). – Din fr. suturer. verb tranzitivsutura
SUTURÁ vb. I. tr. A face o sutură (1). [< fr. suturer]. verb tranzitivsutura
SUTURÁ vb. tr. a face o sutură (1). (< fr. suturer) verb tranzitivsutura
suturá (a ~) vb., ind. prez. 3 sutureáză verb tranzitivsutura
SUTURÁ, suturez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o sutură (2). – Din fr. suturer. verb tranzitivsutura
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluisutura
| sutura substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)sutura | suturare | suturat | suturând | singular | plural | ||
| suturând | suturați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | suturez | (să)suturez | suturam | suturai | suturasem | |
| a II-a (tu) | suturezi | (să)suturezi | suturai | suturași | suturaseși | ||
| a III-a (el, ea) | suturează | (să)suturai | sutura | sutură | suturase | ||
| plural | I (noi) | suturăm | (să)suturăm | suturam | suturarăm | suturaserăm | |
| a II-a (voi) | suturați | (să)suturați | suturați | suturarăți | suturaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | suturează | (să)sutureze | suturau | suturară | suturaseră | ||