suspectare definitie

credit rapid online ifn

SUSPECTÁRE, suspectări, s. f. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei. – V. suspecta. substantiv femininsuspectare

SUSPECTÁRE s.f. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei; bănuire. [< suspecta]. substantiv femininsuspectare

credit rapid online ifn

suspectáre s. f., g-d. art. suspectắrii substantiv femininsuspectare

SUSPECTÁRE s. f. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei. – V. suspecta. substantiv femininsuspectare

SUSPECTÁ vb. I. tr. A bănui pe cineva de ceva (rău). ♦ A se îndoi de ceva, a pune la îndoială ceva. [< fr. suspecter]. verb tranzitivsuspecta

SUSPECTÁ vb. tr. a bănui pe cineva de ceva (rău). ◊ a se îndoi de ceva, a pune la îndoială; suspiciona. (< fr. suspecter) verb tranzitivsuspecta

suspectá (a ~) vb., ind. prez. 3 suspecteáză verb tranzitivsuspecta

SUSPECTÁ, suspectez, vb. I. Tranz. A bănui pe cineva de ceva rău, a socoti drept suspect; a pune la îndoială ceva. – Din fr. suspecter. verb tranzitivsuspecta

*suspectéz v. tr. (lat. suspectare, fr. -eter). Bănuĭesc, pun la îndoială: a suspecta credința cuiva. verb tranzitivsuspectez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisuspectare

suspectare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular suspectare suspectarea
plural suspectări suspectările
genitiv-dativ singular suspectări suspectării
plural suspectări suspectărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z