susceptibilitate definitie

SUSCEPTIBILITÁTE s.f. 1. Calitatea, caracterul a ceea ce este susceptibil (1). ♦ Tendința de a se supăra repede; accentuare bolnăvicioasă a sensibilității. 2. Predispoziție a corpului de a suferi mai mult sau mai puțin influența agenților externi sau interni. 3. Capacitatea de a primi oarecare modificări sub acțiunea influențelor exterioare. ♦ Mărime fizică ce exprimă această capacitate. [Cf. fr. susceptibilité]. substantiv femininsusceptibilitate

SUSCEPTIBILITÁTE s. f. 1. calitatea, caracterul omului susceptibil; accentuare bolnăvicioasă a sensibilității. 2. predispoziție a corpului de a suferi mai mult sau mai puțin influența agenților externi sau interni. 3. capacitatea de a suferi modificări sub acțiunea influențelor exterioare. ◊ mărime fizică ce exprimă această capacitate; susceptivitate. (< fr. susceptibilité) substantiv femininsusceptibilitate

susceptibilitáte s. f., g.-d. art. susceptibilitắții; pl. susceptibilitắți substantiv femininsusceptibilitate

susceptibilitate f. 1. dispozițiune de a contracta boale; 2. fig. dispozițiune de a se ofensa prea lesne. substantiv femininsusceptibilitate

*susceptibilitáte f. (d. susceptibil; fr. -ité). Calitatea saŭ defectu de a fi susceptibil. substantiv femininsusceptibilitate

SUSCEPTIBILITÁTE, susceptibilități, s. f. 1. Faptul de a fi susceptibil (1); creștere bolnăvicioasă a sensibilității psihice; caracter susceptibil. 2. Predispoziție deosebită a unor ființe de a reacționa la anumiți agenți externi. ♦ Dispoziție naturală de a contracta boli. 3. Capacitate a unui corp sau a unui sistem de a suferi anumite modificări sub influența agenților externi sau interni. – Din fr. susceptibilité. substantiv femininsusceptibilitate