supranumit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimesupranumit
- Vezi aici mai multe rimesupranumit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusup
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cumit
SUPRANUMÍT, -Ă, supranumiți, -te, adj. Care a primit un supranume. – V. supranumi. adjectivsupranumit
SUPRANUMÍT, -Ă, supranumiți, -te, adj. Care a primit un supranume. – V. supranumi. adjectivsupranumit
SUPRANUMÍ, supranumesc, vb. IV. Tranz. A da, a atribui cuiva un supranume. – Supra- + numi (după fr. surnommer). verb tranzitivsupranumi
SUPRANUMÍ vb. IV. tr. A da cuiva un supranume. [P.i. -mesc. / < supra- + numi, după fr. surnommer]. verb tranzitivsupranumi
SUPRANUMÍ vb. tr. a da cuiva un supranume. (după fr. surnommer) verb tranzitivsupranumi
supranumí (a ~) (su-pra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. supranumésc, imperf. 3 sg. supranumeá; conj. prez. 3 să supranumeáscă verb tranzitivsupranumi
supranumì v. a da un supranume. verb tranzitivsupranumì
SUPRANUMÍ, supranumesc, vb. IV. Tranz. A da, a atribui cuiva un supranume. – Supra1- + numi (după fr. surnommer). verb tranzitivsupranumi
*supranumésc v. tr. (după fr. surnommer). Poreclesc (în bine saŭ în răŭ): Peneș supranumit „Curcanu”. verb tranzitivsupranumesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisupranumit
| supranumit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | supranumit | supranumitul | supranumită | supranumita |
| plural | supranumiți | supranumiții | supranumite | supranumitele | |
| genitiv-dativ | singular | supranumit | supranumitului | supranumite | supranumitei |
| plural | supranumiți | supranumiților | supranumite | supranumitelor | |