SUPRAALBÍ, supraalbesc, vb. IV. Tranz. fact. A face să devină de un alb strălucitor. – Supra- + albi. verb tranzitivsupraalbi
SUPRAALBÍ, supraalbesc, vb. IV. Tranz. fact. A face să devină de un alb strălucitor. – Supra1- + albi. verb tranzitivsupraalbi
supraalbi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)supraalbi | supraalbire | supraalbit | supraalbind | singular | plural | ||
supraalbind | supraalbiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | supraalbesc | (să)supraalbesc | supraalbeam | supraalbii | supraalbisem | |
a II-a (tu) | supraalbești | (să)supraalbești | supraalbeai | supraalbiși | supraalbiseși | ||
a III-a (el, ea) | supraalbește | (să)supraalbeai | supraalbea | supraalbi | supraalbise | ||
plural | I (noi) | supraalbim | (să)supraalbim | supraalbeam | supraalbirăm | supraalbiserăm | |
a II-a (voi) | supraalbiți | (să)supraalbiți | supraalbeați | supraalbirăți | supraalbiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | supraalbesc | (să)supraalbească | supraalbeau | supraalbiră | supraalbiseră |