*superpún, V. suprapun. verb tranzitivsuperpun
*suprapún și superpún, -pús, a -púne v. tr. (supra- saŭ super- și pun; lat. super- și supra-pónere; fr. superposer). Pun unu peste altu: a suprapune gologanĭ, straturĭ suprapuse. verb tranzitivsuprapun
SUPERPÚNE, superpún, vb. III. Tranz. (Înv.) A suprapune. – Super- + pune (după fr. superposer). verb tranzitivsuperpune
superpúne (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. superpún, 2 sg. superpúi, 1 pl. superpúnem; conj. prez. 3 să superpúnă; ger. superpunấnd; part. superpús verb tranzitivsuperpune
superpune v. a pune un lucru peste altul. verb tranzitivsuperpune
SUPERPÚNE, superpún, vb. III. Tranz. (înv.) A suprapune. – Super1- + pune (după fr. superposer). verb tranzitivsuperpune
superpune verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)superpune | superpunere | superpus | superpunând | singular | plural | ||
superpunând | superpuneți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | superpun | (să)superpun | superpuneam | superpusei | superpusesem | |
a II-a (tu) | superpui | (să)superpui | superpuneai | superpuseși | superpuseseși | ||
a III-a (el, ea) | superpune | (să)superpuneai | superpunea | superpuse | superpusese | ||
plural | I (noi) | superpunem | (să)superpunem | superpuneam | superpuserăm | superpuseserăm | |
a II-a (voi) | superpuneți | (să)superpuneți | superpuneați | superpuserăți | superpuseserăți | ||
a III-a (ei, ele) | superpun | (să)superpună | superpuneau | superpuseră | superpuseseră |