sultănică f. 1. un fel de horă a țăranilor din Muntenia; 2. pl. Bot. conduru-Doamnei. substantiv femininsultănică
sultănícă f., pl. ele (d. sultană). Munt. Rar. Numele uneĭ hore. O floare numită maĭ des conduru doamneĭ. (V. condur). substantiv femininsultănică
SULTĂNÍCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Sultana (n. pr.) + suf. -ică. substantiv femininsultănica
SULTĂNÍCA s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Sultana (n. pr.) + suf. -ică. substantiv femininsultănica
sultăníca (dans) s. f. art., neart. sultănícă, g.-d. art. sultănícii substantiv femininsultănica
SULTĂNÍCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Sultana (n. pr.) + suf. -ică. temporarsultănica
sultănică | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sultănică | sultănica |
plural | sultănele | sultănelele | |
genitiv-dativ | singular | sultănici | sultănelei |
plural | sultănele | sultănelelor |