SULFITÁRE, sulfitări, s. f. Acțiunea de a sulfita și rezultatul ei. – V. sulfita. substantiv femininsulfitare
SULFITÁRE s.f. Acțiunea de a sulfita și rezultatul ei; sulfitaj. [< sulfita]. substantiv femininsulfitare
sulfitáre s. f., g.-d. art. sulfitắrii; pl. sulfitắri substantiv femininsulfitare
SULFITÁRE, sulfitări, s. f. Acțiunea de a sulfita și rezultatul ei. – V. sulfita. substantiv femininsulfitare
SULFITÁ, sulfitez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu bioxid de sulf unele produse alimentare sau anumite vase în scopul dezinfectării, al conservării, al decolorării etc. 2. A trata cu sulfit și bisulfit de sodiu unele extracte tanante pentru a solubiliza produsele insolubile. – Din sulfit. Cf. fr. sulfiter. verb tranzitivsulfita
sulfitá (a ~) vb., ind. prez. 3 sulfiteáză verb tranzitivsulfita
SULFITÁ vb. I. tr. 1. A folosi bioxidul de sulf ca dezinfectant, decolorant etc., în special în vinificație. 2. A trata cu sulfit de sodiu unele extracte tanante vegetale. [< fr. sulfiter]. verb tranzitivsulfita
SULFITÁ vb. tr. 1. a folosi bioxidul de sulf ca dezinfectant, decolorant etc., în vinificație. 2. a trata cu sulfit de sodiu unele extracte tanante vegetale. (< fr. sulfiter) verb tranzitivsulfita
SULFITÁ, sulfitez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu dioxid de sulf unele produse alimentare sau anumite vase în scopul dezinfectării, al conservării, al decolorării etc. 2. A trata cu sulfit și bisulfit de sodiu unele extracte tanante pentru a solubiliza produsele insolubile. – Din sulfit. Cf. fr. sulfiter. verb tranzitivsulfita
sulfitare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sulfitare | sulfitarea |
plural | sulfitări | sulfitările | |
genitiv-dativ | singular | sulfitări | sulfitării |
plural | sulfitări | sulfitărilor |