SUCCESÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care urmează în locul altuia (într-o funcție, într-un rang etc.). 2. (Jur.) Moștenitor. [Cf. fr. seccesseur, lat. successor]. substantiv masculin și femininsuccesor
SUCCESÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care urmează în locul altuia (într-o funcție etc.). 2. (jur.) moștenitor, urmaș. (< fr. successeur, lat. successor) substantiv masculin și femininsuccesor
succesór s. m., pl. succesóri substantiv masculin și femininsuccesor
succesor m. urmaș. substantiv masculin și femininsuccesor
*succesór, -oáre s. (lat. successor. V. predecesor). Care succede, urmaș: succesor la tron. substantiv masculin și femininsuccesor
SUCCESÓR, -OÁRE, succesori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate). 2. (Jur.) Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană; moștenitor. – Din fr. succeseur, lat. successor. substantiv masculin și femininsuccesor
succesoáre s. f., g.-d. art. succesoárei; pl. succesoáre substantiv masculin și femininsuccesoare
succesor substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | succesor | succesorul | succesoare | succesoarea |
plural | succesori | succesorii | succesoare | succesoarele | |
genitiv-dativ | singular | succesor | succesorului | succesoare | succesoarei |
plural | succesori | succesorilor | succesoare | succesoarelor |