SUBȚIOÁRĂ s. f. v. subsuoară. substantiv femininsubțioară
subțioáră (-óri), s. f. – Subraț. – Var. supțioară, subsioară, subs(u)oară, su(pt)suoară. Mr. (sum)soară, megl. suptăsoară, soară. Lat. sŭbāla „subraț” (Cihac, I, 268; Cipariu, Gram.; Philippide, Principii, 33 și 97; Densusianu, Rom., CXXIII, 286 și GS, II, 315; Pușcariu 1667; Candrea, Éléments, 8; REW 8346; Rosetti, I, 171), comp. la o dată ulterioară cu sub. Var. se explică prin aceleași var. ale lui sub. Uz general (ALR, I, 54). substantiv femininsubțioară
subțioară f. partea dedesupt a umărului la încheietura brațului. [Mold. subsoară = lat. *SUB SUB ALA; forma munteană subțioară a fost influențată de subțirei]. substantiv femininsubțioară
SUBȚIOÁRĂ s. f. v. subsuoară. substantiv femininsubțioară
subțioară | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | subțioară | subțioara |
plural | subțiori | subțiorile | |
genitiv-dativ | singular | subțiori | subțiorii |
plural | subțiori | subțiorilor |