*subordón și éz v. tr. (fr. subordonner, mlat. subordinare. V. ordine). Stabilesc o ordine de dependență de la inferior la superior: legea-l subordonează pe servitor stăpînuluĭ. Fig. Îmĭ subordonez veniturile cheltuĭelilor. – Se poate zice și subordinez (după forma latină). verb tranzitivsubordon
SUBORDONÁ vb. I. tr. A face ca un lucru să depindă de altul; a hotărî, a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. [Var. subordina vb. I. / < fr. subordonner, it. subordinare]. verb tranzitivsubordona
SUBORDÓNA vb. tr. a face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva; a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. (< fr. subordonner) verb tranzitivsubordona
!subordoná (a ~) (su-bor-/sub-or-) vb., ind. prez. 3 subordoneáză verb tranzitivsubordona
SUBORDONÁ, subordonez, vb. I. Tranz. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior. – Din fr. subordonner. verb tranzitivsubordona
subordona verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)subordona | subordonare | subordonat | subordonând | singular | plural | ||
subordonând | subordonați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | subordonez | (să)subordonez | subordonam | subordonai | subordonasem | |
a II-a (tu) | subordonezi | (să)subordonezi | subordonai | subordonași | subordonaseși | ||
a III-a (el, ea) | subordonează | (să)subordonai | subordona | subordonă | subordonase | ||
plural | I (noi) | subordonăm | (să)subordonăm | subordonam | subordonarăm | subordonaserăm | |
a II-a (voi) | subordonați | (să)subordonați | subordonați | subordonarăți | subordonaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | subordonează | (să)subordoneze | subordonau | subordonară | subordonaseră |