SUBINTITULÁ vb. I. tr. (Rar) A da un titlu secundar unei scrieri (care să apară lângă cel principal). [< sub- + intitula, după fr. sous-titrer]. verb tranzitivsubintitula
SUBINTITULÁ vb. tr. a da un titlu secundar unei scrieri. (după fr. sous-titrer) verb tranzitivsubintitula
!subintitulá (a ~) (su-bin-/sub-in-) vb., ind. prez. 3 subintituleáză verb tranzitivsubintitula
SUBINTITULÁ, subintitulez, vb. I. Tranz. A da unei scrieri și un titlu secundar (în afară de cel principal). – Sub1- + intitula. verb tranzitivsubintitula
subintitula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)subintitula | subintitulare | subintitulat | subintitulând | singular | plural | ||
subintitulând | subintitulați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | subintitulez | (să)subintitulez | subintitulam | subintitulai | subintitulasem | |
a II-a (tu) | subintitulezi | (să)subintitulezi | subintitulai | subintitulași | subintitulaseși | ||
a III-a (el, ea) | subintitulează | (să)subintitulai | subintitula | subintitulă | subintitulase | ||
plural | I (noi) | subintitulăm | (să)subintitulăm | subintitulam | subintitularăm | subintitulaserăm | |
a II-a (voi) | subintitulați | (să)subintitulați | subintitulați | subintitularăți | subintitulaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | subintitulează | (să)subintituleze | subintitulau | subintitulară | subintitulaseră |