SUBAPRECIÉRE, subaprecieri, s. f. Faptul de a (se) subaprecia; subestimare, subevaluare. [Pr.: -ci-e-] – V. subaprecia. substantiv femininsubapreciere
SUBAPRECIÉRE s.f. Acțiunea de a subaprecia și rezultatul ei; subevaluare, neprețuire. [Pron. -ci-e-. / < subaprecia]. substantiv femininsubapreciere
!subapreciére (su-ba-pre-ci-e-/sub-a-) s. f., g.-d. art. subapreciérii; pl. subapreciéri substantiv femininsubapreciere
SUBAPRECIÉRE, subaprecieri, s. f. Faptul de a (se) subaprecia, subestimare, subevaluare. [Pr.: -ci-e-] – V. subaprecia. substantiv femininsubapreciere
SUBAPRECIÁ vb. I. tr. A aprecia, a prețui (pe cineva sau ceva) mai puțin decât valorează; a greși în aprecierea unei situații, diminuându-i importanța. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < sub- + aprecia]. verb tranzitivsubaprecia
SUBAPRECIÁ vb. tr., refl. a (se) aprecia (pe cineva sau ceva) mai puțin decât valorează. (< sub- + aprecia) verb tranzitivsubaprecia
SUBAPRECIÁ, subapreciéz, vb. I. Tranz. A prețui pe cineva sau ceva mai puțin decât merită, a aprecia sub valoarea reală, a micșora importanța unei persoane, a unui lucru, a unei situații; a subestima, a subevalua. ◊ Refl. X se subapreciază. [Pr.: -ci-a-] – Sub1- + aprecia. verb tranzitivsubaprecia
!subapreciá (a ~) (su-ba-/sub-a-) vb., ind. prez. 3 subapreciáză, 1 pl. subapreciém (-ci-em); conj. prez. 3 să subapreciéze; ger. subapreciínd (-ci-ind) verb tranzitivsubaprecia
SUBAPRECIÁ, subapreciez, vb. I. Tranz. A prețui pe cineva sau ceva mai puțin decât merită, a aprecia sub valoarea reală, a micșora importanța unei persoane, a unui lucru, a unei situații; a subestima, a subevalua. ◊ Refl. Se subapreciază. [Pr.: -ci-a-] – Sub1- + aprecia. verb tranzitivsubaprecia
subapreciere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | subapreciere | subaprecierea |
plural | subaprecieri | subaprecierile | |
genitiv-dativ | singular | subaprecieri | subaprecierii |
plural | subaprecieri | subaprecierilor |