STÂRNITÓR, -OÁRE, stârnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care stârnește (ceva). 2. S. f. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a speria peștele și a-l goni spre plase. – Stârni + suf. -tor. adjectivstârnitor
STÂRNITÓR, -OÁRE, stârnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care stârnește (ceva). 2. S. f. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a speria peștele și a-l goni spre plase. – Stârni + suf. -tor. adjectivstârnitor
stârnitoáre s. f., g.-d. art. stârnitórii; pl. stârnitóri substantiv femininstârnitoare
stârnitoare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | stârnitoare | stârnitoarea |
plural | stârnitori | stârnitorile | |
genitiv-dativ | singular | stârnitori | stârnitorii |
plural | stârnitori | stârnitorilor |