STUPEFIÁT, -Ă, stupefiați, -te, adj. (Livr.) Încremenit de mirare; uimit, uluit. [Pr.: -fi-at] – V. stupefia. adjectivstupefiat
STUPEFIÁT, -Ă, stupefiați, -te, adj. încremenit de mirare; uimit, uluit. [Pr.: -fi-at] – V. stupefia. adjectivstupefiat
STUPEFIÁ, stupefiéz, vb. I. Tranz. (Livr.) A produce uimire; a ului, a năuci, a uimi. [Pr.: -fi-a] – Din fr. stupéfier. verb tranzitivstupefia
STUPEFIÁ vb. I. tr. A uimi, a ului, a năuci. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. stupéfier, cf. lat. stupefacere < stupor – uluire, facere – a face]. verb tranzitivstupefia
STUPEFIÁ vb. tr. a produce uimire, a ului, a năuci; a sidera. (< fr. stupéfier) verb tranzitivstupefia
stupefiá (a ~) (livr.) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 stupefiáză, 1 pl. stupefiém (-fi-em); conj. prez. 3 să stupefiéze; ger. stupefiínd (-fi-ind) verb tranzitivstupefia
STUPEFIÁ, stupefiez, vb. I. Tranz. A produce uimire; a ului, a năuci, a surprinde. [Pr.: -fi-a] – Din fr. stupefier. verb tranzitivstupefia
stupefiat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | stupefiat | stupefiatul | stupefiată | stupefiata |
plural | stupefiați | stupefiații | stupefiate | stupefiatele | |
genitiv-dativ | singular | stupefiat | stupefiatului | stupefiate | stupefiatei |
plural | stupefiați | stupefiaților | stupefiate | stupefiatelor |