STUFĂRÍE, stufării, s. f. Stufăriș. [Var.: (reg.) stuhăríe s. f.] – Stuf + suf. -ărie. substantiv femininstufărie
stufăríe s. f., art. stufăría, g.-d. art. stufăríei; pl. stufăríi, art. stufăríile substantiv femininstufărie
stufărie f. loc plin de stuf: stufăriile din Dobrogea. substantiv femininstufărie
stufăríe f. (d. stuf). Desiș de stuf, trestiiș: stufăriile Dobrogiĭ. – În nord stuhărie și stuhăráĭe (pop. -araĭe), pl. ărăĭ (Șez. 33, 26). V. tihăraîe. substantiv femininstufărie
STUFĂRÍE, stufării, s. f. Stufăriș. [Var.: (reg.) stuhăríe s. f.] – Stuf + suf. -ărie. substantiv femininstufărie
stufărie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | stufărie | stufăria |
plural | stufării | stufăriile | |
genitiv-dativ | singular | stufării | stufăriei |
plural | stufării | stufăriilor |