strășnicire definitie
- Vezi aici mai multe rimestrășnicire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cust
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep custr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
STRĂȘNICÍ, strășnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata pe cineva cu asprime, cu severitate; a înfricoșa. – Din strașnic. verb tranzitivstrășnici
strășnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strășnicésc, imperf. 3 sg. strășniceá; conj. prez. 3 să strășniceáscă verb tranzitivstrășnici
strășnicì v. a îngrozi cu amenințări: strășnici tot palatul nu cumva a-l supăra PANN. verb tranzitivstrășnicì
STRĂȘNICÍ, strășnicesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A trata pe cineva cu asprime, cu severitate; a înfricoșa. – Din strașnic. verb tranzitivstrășnici
strășnicésc v. tr. (d. strașnic). Îngrozesc cu amenințări. V. refl. Mă arăt strașnic. – Și străjn- (vest). verb tranzitivstrășnicesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistrășnicire
| strășnicire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | strășnicire | strășnicirea |
| plural | strășniciri | strășnicirile | |
| genitiv-dativ | singular | strășniciri | strășnicirii |
| plural | strășniciri | strășnicirilor | |