strict definitie

STRICT, -Ă, stricți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care are un caracter absolut, care trebuie respectat, executat, aplicat în chip riguros, fără abatere, fără excepție; p. ext. sever, aspru. ◊ Expr. (Adverbial) (A fi) strict necesar = (a fi) indispensabil. ♦ Precis, exact. – Din fr. strict, lat. strictus. adjectivstrict

STRICT, -Ă adj. 1. Care nu admite excepție, abatere; riguros, exact; (p. ext.) sever, aspru. 2. (Despre organe vegetale) Tare, rigid. [Cf. fr. strict, lat. strictus < stringere – a strânge]. adjectivstrict

STRICT, -Ă adj. 1. care nu admite excepție, abatere; riguros; exact; (p. ext.) sever, aspru. 2. (bot.; despre organe) tare, rigid. 3. (mat.) inegalitate ~ă = atribut a două elemente ale unei mulțimi, în care s-a definit o relație de ordine, comparabile și neegale. (< fr. strict, lat. strictus) adjectivstrict

strict (-tă), adj. – Riguros, Fr. strict. – Der. strictețe, s. f. (rigurozitate). adjectivstrict

strict adj. m., pl. stricți; f. stríctă, pl. strícte adjectivstrict

strict a. 1. strâns și riguros: datorie strictă; 2. foarte exact și foarte sever: om strict. adjectivstrict

*strict, -ă adj. (lat. stricfus, strîns). Riguros: regulă strictă. Sever, exact: om strict în afacerĭ. Adv. Cu stricteță: strict oprit. adjectivstrict

STRICT, -Ă, stricți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care are un caracter absolut, care trebuie respectat, executat, aplicat în chip riguros, fără abatere, fără excepție; p. ext. sever, aspru. ♦ Expr. (Adverbial) (A fi) strict necesar = (a fi) indispensabil. ♦ Precis, exact. – Din fr. strict, lat. strictus. adjectivstrict