STRECHEÁ, strechez, vb. I. Intranz. (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. – Din streche. verbstrechea
STRECHEÁ, strechez, vb. I. Intranz. (înv. și pop.) (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. – Din streche. verbstrechea
strechere | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | strechere | strecherea |
plural | strecheri | strecherile | |
genitiv-dativ | singular | strecheri | strecherii |
plural | strecheri | strecherilor |