STRECHEÁT, -Ă, strecheați, -te, adj. (Despre animale) Speriat, gonit de (sau ca de) streche; fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, zăpăcit; nebun, țicnit. – V. strechea. adjectivstrecheat
strecheat, -ă, strecheați, -te adj. furios, dement adjectivstrecheat
STRECHEÁT, -Ă, strecheați, -te, adj. (înv. și pop.) (Despre animale) Speriat, gonit de (sau ca de) streche; fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, zăpăcit; nebun, țicnit. – V. strechea. adjectivstrecheat
STRECHEÁ, strechez, vb. I. Intranz. (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. – Din streche. verbstrechea
strecheá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 strecheáză verbstrechea
STRECHEÁ, strechez, vb. I. Intranz. (înv. și pop.) (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. – Din streche. verbstrechea
strecheat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | strecheat | strecheatul | strecheată | strecheata |
plural | strecheați | strecheații | strecheate | strecheatele | |
genitiv-dativ | singular | strecheat | strecheatului | strecheate | strecheatei |
plural | strecheați | strecheaților | strecheate | strecheatelor |