STOCÁ vb. I. tr. A face stocuri de mărfuri, a depozita mărfuri. [< fr. stocker]. adjectivstoca
STOCÁ vb. I. tr. A face stocuri de mărfuri, a depozita mărfuri. [< fr. stocker]. verb tranzitivstoca
STOCÁ vb. tr. 1. a face stocuri de mărfuri, de materii prime etc., a depozita în stoc. 2. (fig.) a fixa, a înmagazina în memorie o anumită cantitate de informație. (< fr. stocker) verb tranzitivstoca
stocá (a ~) vb., ind. prez. 3 stocheáză verb tranzitivstoca
STOCÁ, stochez, vb. I. Tranz. A depozita un bun în stoc, a crea un stoc. – Din fr. stocker. verb tranzitivstoca
stocat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | stocat | stocatul | stocată | stocata |
plural | stocați | stocații | stocate | stocatele | |
genitiv-dativ | singular | stocat | stocatului | stocate | stocatei |
plural | stocați | stocaților | stocate | stocatelor |