STIGMATIZÁRE, stigmatizări, s. f. Acțiunea de a stigmatiza; înfierare. – V. stigmatiza. substantiv femininstigmatizare
STIGMATIZÁRE s.f. Acțiunea de a stigmatiza și rezultatul ei; înfierare. [< stigmatiza]. substantiv femininstigmatizare
stigmatizáre s. f., g.-d. art. stigmatizắrii; pl. stigmatizắri substantiv femininstigmatizare
STIGMATIZÁRE, stigmatizări, s. f. Acțiunea de a stigmatiza, înfierare. – V. stigmatiza. substantiv femininstigmatizare
STIGMATIZÁ vb. I. tr. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public; a înfiera, a dezonora. [< fr. stigmatiser]. verb tranzitivstigmatiza
STIGMATIZÁ vb. tr. 1. a aplica cu fierul roșu stigmatul (2). 2. a arunca asupra cuiva disprețul public; a înfiera, a defăima, a dezonora. (< fr. stigmatiser) verb tranzitivstigmatiza
stigmatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 stigmatizeáză verb tranzitivstigmatiza
stigmatizà v. a înfiera (și fig.). verb tranzitivstigmatizà
STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. – Din fr. stigmatiser. verb tranzitivstigmatiza
*stigmatizéz v. tr. (vgr. stigmatizo). Aplic stigmatu (stampila infamiiĭ). Înfierez: a stigmatiza un criminal. Fig. Satiriciĭ stigmatizează vițiu. verb tranzitivstigmatizez
stigmatizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | stigmatizare | stigmatizarea |
plural | stigmatizări | stigmatizările | |
genitiv-dativ | singular | stigmatizări | stigmatizării |
plural | stigmatizări | stigmatizărilor |