STIGMÁT s.n. 1. Urmă lăsată de o rană, de o plagă; cicatrice. ♦ (Fig.) Urmă, semn dezonorant, rușinos, care nu se șterge. ♦ Urmă lăsată de fierul roșu cu care se înfierau sclavii etc. 2. (Bot.) Partea superioară a stilului, pe care se depune polenul; stigmă. 3. Fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etc., situate pe părțile laterale ale corpului; stigmă. [Pl. -te, -turi. / < fr. stigmate, cf. lat., gr. stigma]. substantiv neutrustigmat
STIGMÁT s. n. 1. urmă lăsată de o rană, de o plagă; cicatrice. 2. urmă lăsată de fierul roșu cu care se înfierau sclavii, delincvenții etc. ◊ (fig.) urmă, semn dezonorant, rușinos, care nu se șterge. 3. (bot.) partea terminală a stilului (IV), pe care se depune polenul; stigmă. 4. fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etc., pe părțile laterale ale corpului; stigmă. (< fr. stigmate, lat. stigma) substantiv neutrustigmat
stigmát s. n., pl. stigmáte substantiv neutrustigmat
STIGMÁT, stigmate, s. n. 1. Urmă lăsată de ceva; spec. urmă rușinoasă, semn dezonorant. ♦ Spec. (Înv.) Marcă, ștampilă, semn care se aplica (cu ajutorul unui fier roșu) pe corpul sclavilor sau al delincvenților. ♦ (Rar) Pată de murdărie. 2. (Bot.) Partea superioară a pistilului, pe care se prinde și încolțește polenul. 3. Fiecare dintre cele două deschizături ale traheilor, așezate pe părțile laterale ale corpului unor insecte, miriapode etc. – Din fr. stigmate, lat. stigma, -atis. substantiv neutrustigmat
stigmat n. semn de infamie, urmă rușinoasă și funestă: în veci să porți stigmatul ce ’nfioară pe mișei AL. ║ 1. Bot. partea superioară a pistilului; 2. Zool. pl. organe exterioare de respirațiune la insecte. substantiv neutrustigmat
*stigmát n., pl. e (fr. stigmate, d. vgr. stigma, stigmatos. V. astigmat. Cp. cu stomat). Semn, cicatrice: stigmate de vărsat. Stampilă aplicată pe pelea criminalilor. Fig. Semn, urmă rușinoasă: stigmatu vițiuluĭ se vedea pe fața luĭ. Bot. Partea de sus a pistiluluĭ. Zool. Orificiŭ respiratoriŭ la animalele articulate. substantiv neutrustigmat
STIGMÁT, stigmate, s. n. 1. Urmă lăsată de ceva; spec. urmă rușinoasă, semn dezonorant. ♦ Spec. (înv.) Marcă, ștampilă, semn care se aplica (cu ajutorul unui fier roșu) pe corpul sclavilor sau al delincvenților. ♦ (Rar) Pată de murdărie. 2. (La pl.) Semne ale suferinței fizice, corespunzătoare rănilor lui Hristos răstignit, apărute în urma extazului la unii sfinți și credincioși. 3. (Bot.) Partea superioară a pistilului, pe care se prinde și încolțește polenul. 4. Fiecare dintre cele două deschizături ale traheilor, așezate pe părțile laterale ale corpului unor insecte, miriapode etc. – Din fr. stigmate, lat. stigma, -atis. substantiv neutrustigmat
stigmat substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | stigmat | stigmatul |
plural | stigmaturi | stigmaturile | |
genitiv-dativ | singular | stigmat | stigmatului |
plural | stigmate | stigmaturilor |