www.ReduPedia.ro
Definitie sticlă - ce inseamna sticlă - Dex Online

sticlă definitie

stíclă (-le), s. f.1. Substanță solidă casantă, transparentă sau opacă. – 2. Butelie, flacon. – 3. Ochelari. – Var. Mold. steclă și der. Sl. stῑklo (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 365; Conev 62) cf. bg. stăklo, sb. staklo, rus. stekló.Der. sticlar, s. m. (fabricant de sticlă; Arg., hoț de bijuterii și pietre prețioase); sticlărie, s. f. (obiecte de sticlă; fabrică sau magazin de sticlă); sticli, vb. (a luci, a scili, a scînteia; a aținti, a pironi ochii), cf. sb. stakliti „a luci”; sticlos, adj. (lucios, neted, cizelat; stins, despre ochi); sticlui, vb. (a pune geamuri). substantiv feminin sticlă

sticlă s. f. sg. (tox.) metamfetamină. substantiv feminin sticlă

stíclă (sti-clă) s. f., g.-d. art. stíclei; (obiecte) pl. stícle substantiv feminin sticlă

STÍCLĂ, (II) sticle, s. f. I. Substanță solidă, amorfă, transparentă, translucidă sau opacă, dură, cu un luciu particular, lipsită de flexibilitate, casantă, rău conducătoare de căldură și de electricitate, formată dintr-un amestec de silicați și obținută prin topire. ♦ Material asemănător cu sticla (I). ♦ Sticlă de cuarț = substanță care are aspectul sticlei (I), obținută prin topirea cuarțului, rezistentă la variațiile de temperatură, la acizi și transparentă la razele ultraviolete, care se folosește la fabricarea lămpilor de cuarț. Sticlă optică = material sticlos cu proprietăți speciale în privința indicelui de refracție, de o mare omogenitate în compoziție, folosit la fabricarea lentilelor și a prismelor aparatelor optice. Sticlă vulcanică = rocă necristalizată provenită în urma răcirii bruște a lavei. II. Obiect sau piesă componentă a unui obiect, făcute din sticlă (I). ◊ Sticlă de lampă = glob de sticlă (I) cu gât lung, care protejează flacăra lămpii cu petrol. Sticlă de ochelari = lentilă. ♦ (La sg.; depr.) Monoclu. ♦ Spec. Vas înalt (de formă cilindrică), cu gât îngust, făcut din sticlă (I) care servește la păstrarea lichidelor; cantitatea de lichid conținută de acest vas. ♦ Placă subțire de sticlă (I) cu care se închide cadrul ferestrelor, al unor uși, cu care se acoperă tablourile etc.; geam. [Var.: (înv. și reg.) stéclă s. f.] – Din sl. stĭklo. substantiv feminin sticlă

sticlă f. 1. substanță dură, străvezie și fragilă ce se obține prin fuziunea nisipului amestecat cu potasă sau sodă: din sticlă se fac microscoape și telescoape, oglinzi și vase; 2. vas de băut din sticlă; 3. conținutul unei sticle: o sticlă cu apă; 4. pl. fam. ochelari: cu sticle în ochi CAR. [Mold. steclă = slav. STĬKLO]. substantiv feminin sticlă

stíclă (vest) și stéclă (est) f., pl. e (vsl. stiklo, sticlă, d. got. stikls, vgerm. stëchal, pahar; bg. stŭklo, rus. stekló). Vest. O materie solidă, transparentă și fragilă ca gheața, produsă pin topirea unuĭ nisip silicĭos amestecat cu sodă saŭ potasă: din sticlă se fac geamurĭ, pahare, lentile. Butelie (clondir) saŭ flacon (șip) făcut din această materie: o sticlă de vin, de rom. Conținutu unuĭ vas de sticlă: a bea o sticlă întreagă. substantiv feminin sticlă

brấnză-n-stíclă (persoană zgârcită) s. m. și f., g.-d. lui brấnză-n-stíclă; pl. brấnză-n-stíclă substantiv feminin brânzănsticlă

sticla de lampă numărul doi expr. (glum., înv.) țoi, cinzeacă, (păhărel cu) cinzeci de mililitri de băutură spirtoasă. substantiv feminin sticladelampănumăruldoi

STICLĂ CU BĂUTURĂ ALCOOLICĂ capsulă, fiolă, glajă, perfuzie, torpilă, volum. substantiv feminin sticlăcubăuturăalcoolică

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului sticlă

sticlă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sticlă sticla
plural sticle sticlele
genitiv-dativ singular sticle sticlei
plural sticle sticlelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z