stampilat definitie

STAMPILÁ vb. I. v. ștampila. verb tranzitivstampila

stampilà v. a pune stampila. verb tranzitivstampilà

STAMPILÁ vb. I v. ștampila. verb tranzitivstampila

ȘTAMPILÁ vb. I. tr. A pune o ștampilă. [Var. stampila vb. I. / < it. stampigliare, cf. fr. estampiller]. verb tranzitivștampila

ȘTAMPILÁ vb. tr. a aplica o ștampilă. (< fr. estampiller, după it. stampigliare) verb tranzitivștampila

ștampila, ștampilez v. t. 1. a săruta cu pasiune. 2. a învineții ochii (cuiva) cu lovituri de pumn. verb tranzitivștampila

ștampilá (a ~) vb., ind. prez. 3 ștampileáză verb tranzitivștampila

ȘTAMPILÁ, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampilá vb. I] – Din ștampilă. verb tranzitivștampila

*stampiléz v. tr. (fr. estampiller). Pun stampila, însemn cu stampila: a stampila scrisorile la poștă. Fig. Stigmatizez: a rămas stampilat pe vecie. – Pop. ștampilez (germ. stempeln). verb tranzitivstampilez

*stampiléz v. tr. (fr. estampiller). Pun stampila, însemn cu stampila: a stampila scrisorile la poștă. Fig. Stigmatizez: a rămas stampilat pe vecie. – Pop. ștampilez (germ. stempeln). verb tranzitivstampilez