stal definitie

STAL s.n. Scaun, loc separat și numerotat într-o sală de teatru (la parter); (p. ext.) parte a sălii unde sunt plasate aceste scaune. [< fr. stalle]. substantiv neutrustal

STAL s. n. scaun, loc separat și numerotat într-o sală de teatru (la parter); (p. ext.) parte a sălii unde sunt plasate aceste scaune. (< fr. stalle) substantiv neutrustal

STAL, staluri, s. n. Scaun numerotat situat la parterul unei săli de spectacole, în spatele fotoliilor; p. ext. parte a sălii de spectacole unde se găsesc astfel de scaune. – Din fr. stalle. substantiv neutrustal

stal s. n., pl. stáluri substantiv neutrustal

stal n. scaun separat și numerotat întrún teatru. substantiv neutrustal

*stal n., pl. urĭ (fr. stalle, it. stallo, d. germ. stalt, grajd, loc, derivat d. stellen, a așeza. V. etalej, stelaj, pĭedestal). Scaun separat și numerotat în parteru unuĭ teatru. substantiv neutrustal

STAL, staluri, s. n. Scaun numerotat situat la parterul unei săli de spectacole, în spatele fotoliilor; p. ext. parte a sălii de spectacole unde se găsesc astfel de scaune. – Din fr. stalle. substantiv neutrustal