SPORÁDIC, -Ă, sporadici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care apare, care se manifestă pe ici, pe colo sau din când în când; lipsit de continuitate; distanțat, rar; împrăștiat, dispersat, răzleț, izolat; întâmplător. – Din fr. sporadique. adjectivsporadic
SPORÁDIC, -Ă adj. (adesea adv.) Care apare ici și colo, din când în când; răzleț, dispersat, întâmplător. [< fr. sporadique, cf. gr. sporadikos]. adjectivsporadic
SPORÁDIC, -Ă adj. (și adv.) care apare ici și colo, din când în când; răzleț, dispersat. (< fr. sporadique) adjectivsporadic
sporádic adj. m., pl. sporádici; f. sporádică, pl. sporádice adjectivsporadic
sporadic a. se zice de boalele cari atacă ici-colea indivizi izolați, în opozițiune cu endemic, local, și cu epidemic, subit. adjectivsporadic
*sporádic, -ă adj. (vgr. sporadikós, diseminat, d. speiro, semăn, de unde vine și spóros, sămînță. V. spor 2). Care se arată pe icĭ pe colo, diseminat, împrăștiat: manifestațiunĭ sporadice. Boale sporadice, care nu-s epidemice, cĭ lovesc numaĭ cîte un individ icĭ și colo: în India holera există continuŭ în stare sporadică. Adv. În mod sporadic: a se arăta sporadic. adjectivsporadic
SPORÁDIC, -Ă, sporadici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care apare, care se manifestă pe ici, pe colo sau din când în când; lipsit de continuitate; distanțat, rar; împrăștiat, dispersat, răzleț, izolat; întâmplător. – Din fr. sporadique. adjectivsporadic
*sporadicitáte f. (d. sporadic). Caracteru de a fi sporadic. adjectivsporadicitate
sporadic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | sporadic | sporadicul | sporadică | sporadica |
plural | sporadici | sporadicii | sporadice | sporadicele | |
genitiv-dativ | singular | sporadic | sporadicului | sporadice | sporadicei |
plural | sporadici | sporadicilor | sporadice | sporadicelor |