www.ReduPedia.ro
Definitie spor - ce inseamna spor - Dex Online
Alege sensul dorit: spor - substantiv masculin spor - substantiv neutru

spor definitie

SPOR s.m. 1. (Biol.) Celulă reproducătoare asexuată și de răspândire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproducător la diverse protozoare. // -spor – element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) spori”, „spor”. [< fr. spore, cf. gr. sporasămânță]. substantiv masculin spor

SPOR1 s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, mușchi, ciuperci, bacterii) și la sporozoare. (< fr. spore) substantiv masculin spor

SPOR2(O)-/SPORI-, -SPÓR elem. „spor, sămânță”. (< fr. spor/o/-, spori-, -spore, cf. gr. spora) substantiv masculin spor

spor1 (organ microscopic, germen al unor protozoare) s. m., pl. spori substantiv masculin spor

spor2 (progres, belșug, majorare, supliment) s. n., (majorări, suplimente) pl. spóruri substantiv masculin spor

spor m. Bot. corp reproducător al vegetalelor inferioare. substantiv masculin spor

2) *spor m. (vgr. spóros. V. sporadic, zoospor). Bot. Organ reproductor la criptogame. substantiv masculin spor

șpor, -uri, s.n. – Sobă cu plită: „Ptíroștele firb pe șpori, / Fetele așteaptă pețitori” (Memoria 2001: 23). – Din germ. Sparherd „sobă” (Țurcanu 2005). substantiv masculin șpor

șpor m. (rus. špóra, pl. -y, d. germ. sporn, vgerm. sporon, de unde și fr. éperon). Fam. Pinten. substantiv masculin șpor

SPOR1, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore. substantiv masculin spor

șpor (reg.) s. m., pl. șpori substantiv masculin șpor

ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. s p o r a. substantiv masculin șpor

SPOR2(O)-/SPORI-, -SPÓR elem. „spor, sămânță”. (< fr. spor/o/-, spori-, -spore, cf. gr. spora) substantiv neutru spor

spor (-ruri), s. n.1. Prosperitate, progres, abundență, belșug. – 2. Majorare. – Megl. spor. Sl. sporŭ „uger”, sporinŭ „abundent” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 359), cf. bg., sb. spor, mag. szapor.Der. spori, vb. (a mări, a crește, a majora; a se întinde; a se intensifica, a se mări; a se înmulți, a se multiplica, a se lărgi, a se derula; a trăncăni; a flecări; a prospera; a înainta, a progresa; a folosi); sporiș, s. n. (verbină, Verbena officinalis), din sb., cr., slov. sporiš; sporitor, adj. (prosper, care sporește); spornic, adj. (care are spor, care progresează; bogat, abundent; folositor, util; activ, eficace); spornicie, s. f. (eficacitate); nespornic, adj. (fără folos). substantiv neutru spor

spor n. 1. fecunditate: a lua sporul vacilor, a le face sterpe; a lua sporul, a paraliza cuiva acțiunea, a-l reduce la neputință (aluziune la babele vrăjitoare cari iau mana vacilor); 2. folos: cu spor, fără spor; 3. mărire, înmulțire; e un spor de venituri estimp; 4. progres, succes: spor la lucru. [Slav. SPORŬ, uger; metaforă pastorală (cf. mană)]. substantiv neutru spor

1) spor a., pl. urĭ (vsl. sporŭ, uger; bg. spor, abundanță). Creștere, augment: spor de veniturĭ, de forțe. Cu spor, fără spor, cu cîștig: a munci cu spor. A avea spor la lucru, a munci cu folos, ĭute și bine. A lua sporu vacilor, a le face să nu maĭ dea lapte (făcînd farmece, după credința poporuluĭ). V. mană. substantiv neutru spor

SPOR2, (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă; progres. ◊ Loc adj. și adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fără spor = fără randament; puțin; încet. ◊ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, câștig. 3. Creștere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos. – Din sl. sporŭ, bg. spor. substantiv neutru spor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului spor

spor   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spor sporul
plural spori sporii
genitiv-dativ singular spor sporului
plural spori sporilor
spor   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spor sporul
plural spori sporii
genitiv-dativ singular spor sporului
plural spori sporilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z