spălat definitie

SPĂLÁT2, -Ă, spălați, -te, adj. 1. Curățat cu ajutorul apei, săpunului, detergenților etc.; curat. 2. (Despre oameni și corpul lor) Îngrijit, dichisit. ♦ Fig. Cu educație îngrijită, cu maniere alese, binecrescut. – V. spăla. adjectiv spălat

spălat a. 1. albit, curățat; 2. fam. curat. ║ n. acțiunea de a spăla. adjectiv spălat

SPĂLÁT2, -Ă, spălați, -te, adj. 1. Curățat cu ajutorul apei, săpunului, detergenților etc.; curat. 2. (Despre oameni și corpul lor) îngrijit, dichisit. ♦ Fig. Cu educație îngrijită, cu maniere alese, bine-crescut. – V. spăla. adjectiv spălat

SPĂLÁT1, spălaturi, s. n. Faptul de a (se) spăla.V. spăla. substantiv neutru spălat

spălát s. n., pl. spăláturi substantiv neutru spălat

spălát n., pl. inuzitat urĭ. Acțiunea dc a spăla deseorĭ. substantiv neutru spălat

SPĂLÁT1, spălaturi, s. n. Faptul de a (se) spăla.V. spăla. substantiv neutru spălat

a ieși la spălat expr. 1. (d. pete de murdărie) a se curăța, a dispărea. 2. (fig.) a nu conta, a nu avea importanță. substantiv neutru aieșilaspălat

a intra la spălat / la apă expr. (d. țesături) a-și micșora dimesiunile în urma spălării. substantiv neutru aintralaspălat

spăl, a -á v. tr. (lat. *ex-péllavo, *-pellavare [ex-per-lavo]. – Spăl, spelĭ, spală: să spele. V. laŭ). Curăț cu un lichid: a spăla rufe, a spăla paharu, îmĭ spăl mînile. Fig. Șterg, fac să se uĭte: a spăla pin sînge o ofensă. V. refl. Mă curăț cu apă: cînd ne sculăm din somn, ne spălăm pe mînĭ și pe față. Fig. Nicĭ cu Dunărea nu te veĭ spăla. A-tĭ spăla mînile, a te descărca de răspundere, a fugi de responsabilitate (ca Pilat). Spală-te (saŭ freacă-te) pe cap cu acest lucru saŭ cu acest om, se zice ironic cînd unu cere cu insistență un lucru și, în sfirșit, i-l daĭ ca să scapi de el saŭ cînd îțĭ aduce pe cap un om importun cu care, la urma urmeĭ, tot el trebuĭe să se plictisească. verb tranzitiv spăl

spălá (-l, -at), vb. – A curăța cu apă. – Mr. aspel, spilare, megl. spel, spilari, istr. spelu. Lat. perlavāre, cu s- lat. sau expresiv (Cipariu, Gram., 314; Cihac, I, 141; Meyer, Alb. St., IV, 99; Candrea, Éléments, 73; Crețu 369; Pușcariu 1613; Candrea-Dens., 936; REW 3044; Meyer-Lübke, ZRPh., XXVIII, 618), conservat numai în rom. (Rosetti, I, 171) și în alb. shpëljań (Philippide, II, 641). Această etimologie a fost respinsă de Densusianu, Rom., XXVI, 100, care propune lat. *expellāre, de la pellis, puțin convingător. Der. spălat, adj. (curățat cu apă; îngrijit, dichisit); spălat, s. n. (spălare); nespălat, s. m. (murdar, soios); spălător, adj. (care spală; s. n., cîrpă de bucătărie; s. n., lavabou); spălătoare, s. f. (lighean, vas de spălat); spălătoareasă (var. spălătoriță), s. f. (femeie care spală rufe); spălătorie, s. f. (s. f. (încăpere de spălat rufe); spălătură, s. f. (spălat; lături); spală-varză, s. m. (fanfaron); spălăci, vb. (a spăla prost, de mîntuială; refl., a-și pierde culoarea, a se decolora), cu suf. expresiv -ci (după Pușcariu, Dacor., III, 678, de la un lat. *experlavicāre); spălăcitură, s. f. (obiect decolorat; lături); spălăcioasă, s. f. (plantă, Senecio vernalis), transpunere a it. spellicciosa (Candrea), sau a numelui științific. verb tranzitiv spăla

spălá (a ~) vb., ind. prez. 3 spálă; conj. prez. 3 să spéle verb tranzitiv spăla

spălà v. 1. a curăța cu apă: a spăla rufe, vase; 2. a se face curat: a se spăla pe obraz; fig. a se spăla pe mâini, a nu lua răspunderea, a arunca vina asupra altuia. [Lat. EX-PER-LAVARE]. verb tranzitiv spălà

SPĂLÁ, spăl, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) curăța folosind apă, săpun, detergenți etc. ◊ Expr. (Tranz.) A spăla pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva, a-l ocărî. A-și spăla obrazul = a face față unei situații, a scăpa de rușine; a ieși cu bine dintr-o încurcătură. (Fam.) Iese la spălat, se spune ca o consolare glumeață celui care are o supărare, un necaz (mărunt). (Refl.) Spală-te (sau spălați-vă) sau să se spele pe cap = descurcă-te (sau descurcați-vă) sau să se descurce cu propriile puteri. ♦ Tranz. (Fam.) A purta cuiva de grijă (spălându-i rufele). ♦ Tranz. Fig. A face să se șteargă, să dispară o greșeală, un rău, o insultă. 2. Tranz. (Despre ploaie, râuri, șuvoaie etc.) A roade pământul, a-l lua și a-l duce cu sine; a produce o eroziune; a mânca, a săpa. ♦ (Despre ape, valuri) A uda, a scălda un țărm. 3. Tranz. A supune un minereu unui curent de apă pentru a separa uniil dintre componenții lui. – Lat. *expellavare (= ex-per-lavare). verb tranzitiv spăla

a spăla bani expr. a introduce pe piață bani proveniți din activități ilegale. verb tranzitiv aspălabani

spală-varză m. fam. palavragiu. verb tranzitiv spalăvarză

spală-te pe cap! expr. descurcă-te singur, cu propriile puteri! verb tranzitiv spalătepecap

a spăla putina expr. a fugi; a pleca precipitat / în goană / pe furiș. verb tranzitiv aspălaputina

a-și spăla obrazul expr. a se reabilita. verb tranzitiv așispălaobrazul

a se spăla pe mâini (ca Pilat din Pont) expr. a nu se implica într-o dispută; a nu-și asuma responsabilitatea într-o situație critică. verb tranzitiv asespălapemâini

a se spăla ca pisica expr. 1. (iron.) a se spăla superficial. 2. a fi neglijent. verb tranzitiv asespălacapisica

a spăla pe cineva pe cap expr. a certa. verb tranzitiv aspălapecinevapecap

a nu se spăla pe dinți de dimineață expr. a vorbi obscen. verb tranzitiv anusespălapedințidedimineață

a se spăla pe picioare în damigeană expr (glum.d. femei) a avea picioare foarte subțiri. verb tranzitiv asespălapepicioareîndamigeană

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului spălat

spălat   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spălat spălatul
plural spălaturi spălaturile
genitiv-dativ singular spălat spălatului
plural spălaturi spălaturilor
spălat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spălat spălatul spăla spălata
plural spălați spălații spălate spălatele
genitiv-dativ singular spălat spălatului spălate spălatei
plural spălați spălaților spălate spălatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z