solicitare definitie

credit rapid online ifn

SOLICITÁRE s.f. Acțiunea de a solicita și rezultatul ei; cerere insistentă. ♦ Stabilirea unei tensiuni mecanice, a unui câmp electric sau a unei temperaturi într-un material sau într-un sistem tehnic. [< solicita]. substantiv femininsolicitare

SOLICITÁRE s. f. 1. acțiunea de a solicita. 2. stabilire a unei tensiuni mecanice, a unui câmp electric sau a unei temperaturi într-un material sau într-un sistem tehnic. (< solicita) substantiv femininsolicitare

credit rapid online ifn

solicitáre s. f., g.-d. art. solicitắrii; pl. solicitắri substantiv femininsolicitare

SOLICITÁRE, solicitări, s. f. Acțiunea de a solicita și rezultatul ei; cerere stăruitoare. ♦ Proces fizic prin care se produc tensiuni și deformații în interiorul unui corp solid. – V. solicita. substantiv femininsolicitare

*solícit, a -á v. tr. (lat. sollicito, -áre). Rog, invit: am fost solicitat să particip. Cer cu stăruință: a solicita un ajutor. Fac demersurĭ ca să obțin un post, o favoare: a solicita un post. verb tranzitivsolicit

SOLICITÁ, solícit, vb. I. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita să... 2. A provoca, a trezi; a atrage. 3. A supune un corp unei acțiuni fizice (de tracțiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. [Acc. și: (prez. ind.) solicít] – Din fr. solliciter, lat. sollicitare. verb tranzitivsolicita

solicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 solícită; conj. prez. 3 să solícite verb tranzitivsolicita

SOLICITÁ vb. I. tr. 1. A adresa (cuiva) o cerere pentru ceva, a cere ceva (cu stăruință). ♦ A ruga, a apela la..., a invita. 2. A supune unor acțiuni fizice. 3. A provoca, a trezi, a stârni. [P.i. solícit, 3,6 -tă. / < fr. solliciter, cf. lat. sollicitare – a cere]. verb tranzitivsolicita

SOLICITÁ vb. tr. 1. a cere ceva (cu stăruință); a ruga, a apela la cineva, a invita. 2. a supune unor acțiuni fizice. 3. a provoca, a stârni. (< fr. solliciter, lat. sollicitare) verb tranzitivsolicita

solicità v. 1. a cere cu stăruință: a solicita un ajutor; 2. a face demersuri pentru obținerea unui post, a unei favori. verb tranzitivsolicità

SOLICITÁ, solícit, vb. I. Tranz. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita să... 2. A provoca, a trezi; a atrage. 3. A supune un corp unei acțiuni fizice (de tracțiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. [Acc. și: (prez. ind.) solicít] – Din fr. solliciter, lat. sollicitare. verb tranzitivsolicita

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisolicitare

solicitare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular solicitare solicitarea
plural solicitări solicitările
genitiv-dativ singular solicitări solicitării
plural solicitări solicitărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z