SOLFATÁRĂ, solfatare, s. f. Emanație vulcanică constituită mai ales din vapori de apă, hidrogen sulfurat și bioxid de carbon. – Din fr. solfatare, it. solfatara. substantiv femininsolfatară
SOLFATÁRĂ s.f. Emanație de gaze de natură vulcanică, conținând o mare cantitate de bioxid de sulf, de hidrogen sulfurat și mici cantități de vapori de apă. [< it. solfatara, cf. fr. solfatare]. substantiv femininsolfatară
SOLFATÁRĂ s. f. emanație vulcanică de gaze, conținând o mare cantitate de bioxid de sulf, hidrogen sulfurat și mici cantități de vapori de apă. (< fr. solfatare, it. solfatara) substantiv femininsolfatară
solfatáră (înv.) s. f., g.-d. art. solfatárei; pl. solfatáre substantiv femininsolfatară
*solfatáră f., pl. e (it. solfatara. V. sulf). Teren de unde ĭese vapori sulfuroșĭ: cea maĭ celebră solfatară e cea de la Pozzuoli (Italia), unde ceĭ vechĭ credeaŭ că-ĭ intrarea iaduluĭ. substantiv femininsolfatară
solfatară f. mină de sulf. substantiv femininsolfatară
SOLFATÁRĂ, solfatare, s. f. (înv.) Emanație vulcanică constituită mai ales din vapori de apă, hidrogen sulfurat și dioxid de carbon. – Din fr. solfatare, it. solfatara. substantiv femininsolfatară
solfatară | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | solfatară | solfatara |
plural | solfatare | solfatarele | |
genitiv-dativ | singular | solfatare | solfatarei |
plural | solfatare | solfatarelor |