Alege sensul dorit: soi -substantiv neutru soi -verb tranzitiv

soi definitie

credit rapid online ifn

!soi1 (strat de murdărie) (pop.) s. n., pl. soáie substantiv neutrusoi

soi2 (specie, fel) s. n., pl. sóiuri substantiv neutrusoi

credit rapid online ifn

soí3 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiésc, imperf. 3 sg. soiá; conj. prez. 3 să soiáscă substantiv neutrusoi

2) soĭ (Munt. vest) n., pl. inuzitat urĭ și soáĭe (Munt Mold.) pl. inuzitat soĭ (cp. cu zoaĭe). Slin, murdărie din grăsime depusă pe păr, pe haĭne ș. a.: soĭu de pe guler (Delv. la Tkt.), tarabă încleĭată de soaĭe (ChN. 2,26). substantiv neutrusoĭ

SOI1, soaie, s. n. (Pop.) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. zoaie. substantiv neutrusoi

sói (-iuri), s. n.1. Rasă, castă. – 2. Speță, tip, generație. – 3. Clasă, specie, gen. – 4. Caracter, model, natură. – Mr. so(i)e, megl. soi. Tc. soy (Șeineanu, II, 325; Lokotsch 1923; Ronzevalle 113), cf. ngr. σόï, alb., bg. soi.Der. soi, vb. (a încrucișa, a îmbunătăți rasa); soios, adj. (de rasă bună). substantiv neutrusoi

soi, soiuri s. n. somn. substantiv neutrusoi

1) soĭ n.. pl. urĭ (turc. soĭ, rasă, neam, familie, fel, nobleță; ngr. sói, alb. sîrb. bg. soĭ). Rasă, fel, specie, varietate: un cal (saŭ niște pepenĭ) de soĭ bun, curios soĭ de om era și el !. A fi soĭ, a fi de bună rasă: aceștĭ copiĭ, căt, pepenĭ nu-s soĭ ! A fi de soĭ, a fi de bună rasa: un cal de soĭ. Soĭ răŭ, neam păcătos, neam vițios: acest copil e soĭ răŭ. substantiv neutrusoĭ

SOI3, soiuri, s. n. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleiași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup. – Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy. substantiv neutrusoi

soiu n. 1. rassă (vorbind în special de cai); de ți-e calul de bun soiu AL.; 2. neam, viță (despre oameni): fetele îs de soiu AL.; 3. fig. calitate, natură: e soiu rău, nebun de soiu AL.; 4. fel, specie: tot soiul de neînțelegeri AL.; 5. varietate: soiuri de grâu. [Turc. SOY, rassă, familie, neam, fel]. substantiv neutrusoiu

soi rău expr. persoană cu deprinderi urâte. substantiv neutrusoirău

soi de merge banda expr. 1. persoană fără caracter. 2. persoană care, din prostie, generează diferite încurcături. substantiv neutrusoidemergebanda

SOÍ2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1. verb tranzitivsoi

SOÍ2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1. verb tranzitivsoi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisoi

soi  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular soi soind
plural soiește soiești
genitiv-dativ singular soire soiesc
plural soit soiește
soi  substantiv neutru infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)soi soire soit soind singular plural
soind soiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) soiesc (să)soiesc soiam soii soisem
a II-a (tu) soiești (să)soiești soiai soiși soiseși
a III-a (el, ea) soiește (să)soiai soia soi soise
plural I (noi) soim (să)soim soiam soirăm soiserăm
a II-a (voi) soiți (să)soiți soiați soirăți soiserăți
a III-a (ei, ele) soiesc (să)soiască soiau soi soiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z