!soi1 (strat de murdărie) (pop.) s. n., pl. soáie substantiv neutrusoi
soí3 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiésc, imperf. 3 sg. soiá; conj. prez. 3 să soiáscă substantiv neutrusoi
2) soĭ (Munt. vest) n., pl. inuzitat urĭ și soáĭe (Munt Mold.) pl. inuzitat soĭ (cp. cu zoaĭe). Slin, murdărie din grăsime depusă pe păr, pe haĭne ș. a.: soĭu de pe guler (Delv. la Tkt.), tarabă încleĭată de soaĭe (ChN. 2,26). substantiv neutrusoĭ
SOI1, soaie, s. n. (Pop.) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. zoaie. substantiv neutrusoi
sói (-iuri), s. n. – 1. Rasă, castă. – 2. Speță, tip, generație. – 3. Clasă, specie, gen. – 4. Caracter, model, natură. – Mr. so(i)e, megl. soi. Tc. soy (Șeineanu, II, 325; Lokotsch 1923; Ronzevalle 113), cf. ngr. σόï, alb., bg. soi. – Der. soi, vb. (a încrucișa, a îmbunătăți rasa); soios, adj. (de rasă bună). substantiv neutrusoi
soi, soiuri s. n. somn. substantiv neutrusoi
1) soĭ n.. pl. urĭ (turc. soĭ, rasă, neam, familie, fel, nobleță; ngr. sói, alb. sîrb. bg. soĭ). Rasă, fel, specie, varietate: un cal (saŭ niște pepenĭ) de soĭ bun, curios soĭ de om era și el !. A fi soĭ, a fi de bună rasă: aceștĭ copiĭ, căt, pepenĭ nu-s soĭ ! A fi de soĭ, a fi de bună rasa: un cal de soĭ. Soĭ răŭ, neam păcătos, neam vițios: acest copil e soĭ răŭ. substantiv neutrusoĭ
SOI3, soiuri, s. n. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleiași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup. – Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy. substantiv neutrusoi
soiu n. 1. rassă (vorbind în special de cai); de ți-e calul de bun soiu AL.; 2. neam, viță (despre oameni): fetele îs de soiu AL.; 3. fig. calitate, natură: e soiu rău, nebun de soiu AL.; 4. fel, specie: tot soiul de neînțelegeri AL.; 5. varietate: soiuri de grâu. [Turc. SOY, rassă, familie, neam, fel]. substantiv neutrusoiu
soi rău expr. persoană cu deprinderi urâte. substantiv neutrusoirău
soi de merge banda expr. 1. persoană fără caracter. 2. persoană care, din prostie, generează diferite încurcături. substantiv neutrusoidemergebanda
SOÍ2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1. verb tranzitivsoi
SOÍ2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1. verb tranzitivsoi
soi substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | soi | soind |
plural | soiește | soiești | |
genitiv-dativ | singular | soire | soiesc |
plural | soit | soiește |
soi substantiv neutru | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)soi | soire | soit | soind | singular | plural | ||
soind | soiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | soiesc | (să)soiesc | soiam | soii | soisem | |
a II-a (tu) | soiești | (să)soiești | soiai | soiși | soiseși | ||
a III-a (el, ea) | soiește | (să)soiai | soia | soi | soise | ||
plural | I (noi) | soim | (să)soim | soiam | soirăm | soiserăm | |
a II-a (voi) | soiți | (să)soiți | soiați | soirăți | soiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | soiesc | (să)soiască | soiau | soiră | soiseră |