SOCIÁBIL, -Ă, sociabili, -e, adj. Capabil să trăiască în relații permanente cu semenii săi, în societate. ♦ Căruia îi plac relațiile cu semenii săi, care se împrietenește ușor cu alții; comunicativ, apropiat, prietenos. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociable, lat. sociabilis. adjectivsociabil
SOCIÁBIL, -Ă adj. (Despre oameni) Capabil să trăiască în societate. ♦ Prietenos, apropiat, comunicativ. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. sociable, lat. sociabilis < socius – tovarăș]. adjectivsociabil
SOCIÁBIL, -Ă adj. (despre oameni) capabil să trăiască în societate. ◊ prietenos, apropiat, comunicativ. (< fr. sociable, lat. sociabilis) adjectivsociabil
sociábil (-ci-a-) adj. m., pl. sociábili; f. sociábilă, pl. sociábile adjectivsociabil
*sociábil, -ă adj. (lat. sociabilis. V. soț). Făcut p. a trăĭ în societate: omu e un animal esențialmente sociabil. Care nu fuge de lume, care te primește bine, amabil: acest om nu e sociabil. V. sălbatic. adjectivsociabil
sociabil n. 1. născut spre a trăi în societate: 2. cu care e ușor de a trăi: om sociabil. adjectivsociabil
SOCIÁBIL, -Ă, sociabili, -e, adj. Capabil să trăiască în relații permanente cu semenii săi, în societate. ♦ Căruia îi plac relațiile cu semenii săi, care se împrietenește ușor cu alții; comunicativ, apropiat, prietenos. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociable, lat. sociabilis. adjectivsociabil
sociabil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | sociabil | sociabilul | sociabilă | sociabila |
plural | sociabili | sociabilii | sociabile | sociabilele | |
genitiv-dativ | singular | sociabil | sociabilului | sociabile | sociabilei |
plural | sociabili | sociabililor | sociabile | sociabilelor |