SOÁRTEI s. f. g.-d. art. în expr. v. SOARTĂ. g.-d. art. sórții (în expr. și: soártei) [DOOM 2]; v. IRONIE (1). Cuvânt, frază conținând o ușoară batjocură, folosind semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Ironia soartei = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. [DN] invariabilsoartei