SOAREÁ soarele, s. f. (Franțuzism înv.) Serată. – Din fr. soirée. substantiv femininsoarea
soareá (înv.) (soa-) s. f., art. soareáua, g.-d. art. soarélei; pl. soaréle, art. soarélele substantiv femininsoarea
soareá V. serată. substantiv femininsoarea
soareà f. serată: la oraș sunt soarele PANN (=fr. soirée). substantiv femininsoareà
SOAREÁ, soarele s. f. (înv.) Serată. – Din fr. soirée. substantiv femininsoarea
soárea-soáreluĭ, V. floarea soareluĭ la „floare”. substantiv femininsoareasoareluĭ
soarea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | soarea | soareaua |
plural | soarele | soarelele | |
genitiv-dativ | singular | soarele | soarelei |
plural | soarele | soarelelor |