sire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimesire
- Vezi aici mai multe rimesire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusir
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
șíră f., pl. e (var. din șir). Șir de lucrurĭ, maĭ ales vorbind de clăĭ (stogurĭ) lungĭ: o șiră de paĭe. Șira spinăriĭ, coloana vertebrală, spinarea. substantiv femininșiră
șíră s. f., g.-d. art. șírei; pl. șíre substantiv femininșiră
șiră f. 1. șir lung: cal cu o șiră de stele roșcate pe spinare OD.; 2. grămadă lunguiață (așezată în lungul vântului): șire de fân și de grâu; 3. șira spinării, coloana vertebrală. substantiv femininșiră
ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (în sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șúră s. f.] – Lat. *sira. substantiv femininșiră
SÍRE s.m. Titlu cu care se adresează cineva împăraților și regilor. [< fr. sire]. substantiv masculinsire
SÍRE s. m. titlu cu care cineva se adresează împăraților și regilor. (< fr. sire) substantiv masculinsire
!Síre s. m. voc. substantiv masculinsire
*sire m. (fr. sire, lat. pop. *seior, d. nom. cl. senior. V. senior). Vorbă la voc. pin care te adresezi regilor și împăraților. substantiv masculinsire
sire m. titlu dat regilor și împăraților (= fr. sire). substantiv masculinsire
SÍRE s. m. voc. Titlu cu care cineva se adresează unui rege sau împărat. – Din fr. sire. substantiv masculinsire
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisire
| sire substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | sire | sirele |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | sire | sirelui |
| plural | — | — | |