sindic definitie

SÍNDIC, sindici, s. m. Persoană care era însărcinată cu administrarea patrimoniului unei instituții, corporații, societăți etc. ◊ Sindic (de bursă) = conducător al agenților de schimb ori al mijlocitorilor oficiali, care prezidează camera lor sindicală, face parte din organele de conducere a bursei și execută ordinele de bursă ale justiției și ale altor organe de stat. [Acc. și: sindíc] – Din fr. syndic. substantiv masculinsindic

SÍNDIC s.m. (Ieșit din uz) Reprezentant al unei instituții, al unei obști sau al unei corporații însărcinat cu administrarea treburilor ei. [< fr. syndic, cf. lat. syndicus < gr. syn – cu, dike – proces]. substantiv masculinsindic

SÍNDIC s. m. persoană aleasă să reprezinte interesele unei instituții, corporații, asociații. ♦ ~ (de bursă) = conducător al agențiilor de schimb ori al mijlocitorilor oficiali care prezidează asociația, corporația lor. (< fr. syndic) substantiv masculinsindic

síndic s. m., pl. síndici substantiv masculinsindic

*síndic m. (vgr. sýndikos, d. syn, împreună, și dike, judecată). Cel numit ca să îngrijească de interesele unuĭ corp din care face parte: sindic de notarĭ (în Francia). Mandatar plătit de falit și de creditorĭ și însărcinat cu operațiunile falimentuluĭ. substantiv masculinsindic

sindic m. 1. cel numit spre a îngriji de interesele unui corp din care face parte: sindic de notari; 2. cel ales spre a îngriji de interesele creditorilor: sindic de faliment. substantiv masculinsindic

SÍNDIC, sindici, s. m. Persoană însărcinată cu administrarea patrimoniului unei instituții, corporații, societăți etc. ◊ Sindic (de bursă) = conducător al agenților de schimb ori al mijlocitorilor oficiali, care prezidează camera lor sindicală. [Acc. și: sindíc] – Din fr. syndic. substantiv masculinsindic