SIMBIÓZĂ s.f. Asociere a două viețuitoare din specii diferite, care își duc viața în comun. ♦ (Fig.) Unire strânsă, intimă; prietenie. [Pron. -bi-o-. / < fr. symbiose, cf. gr. syn – cu, bios – viață]. substantiv femininsimbioză
SIMBIÓZĂ s. f. 1. (biol.) conviețuire strânsă, reciproc avantajoasă, a două organisme din specii diferite; mutualism (2). 2. (fig.) unire strânsă, intimă; prietenie. (< fr. symbiose) substantiv femininsimbioză
simbióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. simbiózei; pl. simbióze substantiv femininsimbioză
*simbióză f., pl. e (vgr. sýn, împreună, și bios, vĭață. V. si-, sin-). Șt. nat. Asociatiunea a doŭă saŭ maĭ multor organizme diferite (conviețuire), ceĭa ce le face pasibilă continuarea viețiĭ. V. lichen. substantiv femininsimbioză
SIMBIÓZĂ, simbioze, s. f. Forma de conviețuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. symbiose. substantiv femininsimbioză
simbioză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | simbioză | simbioza |
plural | simbioze | simbiozele | |
genitiv-dativ | singular | simbioze | simbiozei |
plural | simbioze | simbiozelor |