SENTINÉLĂ s.f. v. santinelă. substantiv femininsentinelă
SENTINÉLĂ s. f. militar înarmat care face serviciul de pază a unui obiectiv militar. (< fr. sentinelle) substantiv femininsentinelă
SENTINÉLĂ s. f. v. santinelă. substantiv femininsentinelă
* santinélă f., pl. e (fr. sentinelle, d. it. sentinella, care vine d. sentire, a simți, a auzi, a asculta). Soldat de pază, străjer: santinelele dușmanuluĭ se vedeaŭ departe. – Forma sentinelă, deșĭ maĭ corectă, nu se întrebuințează. V. planton. substantiv femininsantinelă
sentinélă V. santinelă. substantiv femininsentinelă
sentinelă f. streajă, soldat care stă de păzește un loc, un câmp, un pa!at. substantiv femininsentinelă
SENTINÉLĂ s. f. v. santinelă. substantiv femininsentinelă
sentinelă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sentinelă | sentinela |
plural | sentinele | sentinelele | |
genitiv-dativ | singular | sentinele | sentinelei |
plural | sentinele | sentinelelor |