semănătură definitie
- Vezi aici mai multe sinonimesemănătură
- Vezi aici mai multe rimesemănătură
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuse
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusem
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cură
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuură
semănătúră s. f., g.-d. art. semănătúrii; pl. semănătúri substantiv femininsemănătură
semănătură f., pl. ĭ. Loc semănat, cultură: o semănătură de grâu. Modu de a semăna. — in est să-. V. holdă, lan. substantiv femininsemănătură
semănătură f. 1. plantă semănată; 2. câmp semănat. [Lat. SEMINATURA]. substantiv femininsemănătură
SEMĂNĂTÚRĂ, semănături, s. f. 1. Însămânțare. 2. (La pl.) Plante ieșite din sămânța semănată. 3. Loc, teren însămânțat. – Semăna1 + suf. -ătură. substantiv femininsemănătură
búha-semănătúrilor (fluture) s. f. art., g.-d. art. búhei-semănătúrilor substantiv femininbuhasemănăturilor
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisemănătură
| semănătură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | semănătură | semănătura |
| plural | semănături | semănăturile | |
| genitiv-dativ | singular | semănături | semănăturii |
| plural | semănături | semănăturilor | |