secătură definitie

SECĂTÚRĂ, secături, s. f. 1. Om de nimic, neserios, netrebnic. 2. (La pl.) Lucruri lipsite de valoare, de importanță; fleacuri; mofturi. – Seca + suf. -ătură. substantiv femininsecătură

secătură, secături s. f. individ lipsit de caracter substantiv femininsecătură

secătúră s. f., g.-d. art. secătúrii; pl. secătúri substantiv femininsecătură

secătúră f., pl. ĭ(d. secat). Om sec (prost, neserios). Pl. Lucrurĭ proaste: nu da banĭ pe secăturĭ ! substantiv femininsecătură

secătură f. 1. lucru fără valoare; 2. om sec, netrebnic; 3. pl. vorbe fără rost, fleacuri. substantiv femininsecătură

SECĂTÚRĂ, secături, s. f. 1. Om de nimic, neserios, netrebnic. 2. (La pl.) Lucruri lipsite de valoare, de importanță; fleacuri; mofturi. – Seca + suf. -ătură. substantiv femininsecătură