scufă definitie

credit rapid online ifn

SCÚFĂ, scufe, s. f. Scufie. – Din ngr. skúfos. substantiv femininscufă

scúfă (-fe), s. f. – Bonetă, tichie. Ngr. σϰοῦφος (Candrea). – Der. scufie (mr. scufie), s. f. (scufă), din ngr. σϰούφια (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 697; Gáldi 249), cf. alb. skufië, tc. iskufie și REW 2024. Este dubletul lui coif. substantiv femininscufă

credit rapid online ifn

scúfă s. f., g.-d. art. scúfei; pl. scúfe substantiv femininscufă

scúfă (Munt.) f., pl. e și scufíe (Mold.) f. (ngr. skúfia și skúfos, d. it. scuffia. V. coĭf). Bonetă p. copil, bolnavi, bătrîni și femei. substantiv femininscufă

scufă f. căciuliță de noapte. [Abstras din scufie]. substantiv femininscufă

SCÚFĂ, scufe, s. f. Scufie. – Din ngr. skúfos. substantiv femininscufă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiscufă

scufă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scu scufa
plural scufe scufele
genitiv-dativ singular scufe scufei
plural scufe scufelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z