SCOCIORÎ́, scociorăsc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli. 2. Intranz. Fig. A căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. ◊ Refl. Se scociorăște în buzunare. ◊ Tranz. Ce tot scociorăști acolo? ♦ Tranz. A privi cu atenție; a scruta, a cerceta. 3. Tranz. Fig. A ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute). [Var.: scociorí vb. IV] – Et. nec. verb tranzitivscociorî
scociorî, scociorăsc (pop.) I. v. t. 1. a privi cu atenție; a examina, a cerceta 2. a ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute) II. v. i. 1. a căuta, a cerceta amănunțit 2. a râcâi III. v. r. a se scotoci în buzunare, în portofel etc. verb tranzitivscociorî
scociorî, scociorăsc, vb. tranz. – 1. A căuta. 2. A scormoni. 3. A scotoci. 4. A răscoli. – Et. nec. (MDA). verb tranzitivscociorî
scocior'î (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scociorắsc, imperf. 3 sg. scociorá, perf. s. 1 sg. scociorấi, 1 pl. scociorấrăm, m.m.c.p. 3 sg. scociorấse, 3 pl. scociorấseră; conj. prez. 3 să scocioráscă; ger. scociorấnd; part. scociorất verb tranzitivscociorî
SCOCIORÎ́, scociorăsc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli. 2. Intranz. Fig. A căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. ◊ Refl. Se scociorăște în buzunare. ◊ Tranz. Ce tot scociorăști acolo ? ♦ Tranz. A privi cu atenție; a scruta, a cerceta. 3. Tranz. Fig. A ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute). [Var.: scociorí vb. IV] – Et. nec. verb tranzitivscociorî
scociorắsc, a -î́ v. intr. și tr. (cp. cu zgăncĭulesc și cu rut. skóčuvati, a rostogoli la vale). Scormolesc, caut scormolind. V. refl. Mă isc: s’a scocĭorît turburare. – În vest -resc și scorocesc. verb tranzitivscociorăsc
scociorât | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | scociorât | scociorâtul | scociorâtă | scociorâta |
plural | scociorâți | scociorâții | scociorâte | scociorâtele | |
genitiv-dativ | singular | scociorât | scociorâtului | scociorâte | scociorâtei |
plural | scociorâți | scociorâților | scociorâte | scociorâtelor |