schimnici definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeschimnici
- Vezi aici mai multe rimeschimnici
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusc
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusch
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuci
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuici
SCHÍMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f. (Rar) Pustnic, sihastru. [Var.: schívnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĩnikŭ. substantiv masculin și femininschimnic
!schímnic/schívnic (rar) s. m., pl. schímnici/schívnici substantiv masculin și femininschimnic
schimnic a. și m. pustnic: maica schimnică suspină BOL. [Slav. SKIMĬNIKŬ (v. schimă)]. substantiv masculin și femininschimnic
schímnic m. (vsl. skimĭnikŭ, îmbrăcat în rasă, shimĭnikŭ, călugăr, d. skima, schimă; rus. shimnik, schimnic). Ascet, sihastru. – Vechĭ și sh- (vsl. sh-). Azĭ și schivnic (invers ca în pivniță, pimn-, rivnesc, rimn-). Fem. -ă. substantiv masculin și femininschimnic
SCHÍMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f. Pustnic, sihastru. [Var.; (rar) schívnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĭnikŭ. substantiv masculin și femininschimnic
!schímnică/schívnică (rar) s. f., g.-d. art. schímnicei/ schívnicei; pl. schímnice/schívnice substantiv masculin și femininschimnică
SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic. verbschimnici
!schimnicí/schivnicí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se schimnicéște/se schivnicéște, imperf. 3 sg. se schimniceá/ se schivniceá; conj. prez. 3 să se schimniceáscă/să se schivniceáscă verbschimnici
SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl. A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. [Var.; (rar) schivnicí vb. IV] – Din schimnic. verbschimnici
2) schimnicésc v. intr. (d. schimnic). Trăĭesc ca schimnic. V. refl. Mă fac schimnic. verbschimnicesc
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluischimnici
| schimnici verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)schimnici | schimnicire | schimnicit | schimnicind | singular | plural | ||
| schimnicind | schimniciți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | schimnicesc | (să)schimnicesc | schimniceam | schimnicii | schimnicisem | |
| a II-a (tu) | schimnicești | (să)schimnicești | schimniceai | schimniciși | schimniciseși | ||
| a III-a (el, ea) | schimnicește | (să)schimniceai | schimnicea | schimnici | schimnicise | ||
| plural | I (noi) | schimnicim | (să)schimnicim | schimniceam | schimnicirăm | schimniciserăm | |
| a II-a (voi) | schimniciți | (să)schimniciți | schimniceați | schimnicirăți | schimniciserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | schimnicesc | (să)schimnicească | schimniceau | schimniciră | schimniciseră | ||