schijă definitie

SCHÍJĂ, (1) schije, s. f. 1. Sfărâmătură de proiectil sau de bombă (ruptă prin efectul exploziei). 2. (Rar) Fontă, tuci. – Din pol. spiz. substantiv femininschijă

schíjă¹ (fontă) (rar) s. f., g.-d. art. schíjei substantiv femininschijă

schíjă² (sfărâmătură de proiectil) s. f., g.-d. art. schíjei; pl. schíje substantiv femininschijă

schíjă f., pl. ĭ (d. spijă, d. pol. spiža și spiž, alamă, bronz, spiža, mîncare, care vine d. germ. spîsa [ngerm. speise, mîncare, din glokenspeise, metal de clopot], care și el vine d. it. spesa, cheltuĭală, mlat. spensa, mîncare, lat. ex-pensa, cheltuĭală. V. speze). Est. Tucĭ, fontă: o schijă de obuz (Al. Peneș). substantiv femininschijă

schijă f. Mold. 1. tuciu: o schijă de obuz trăsnind AL.; 2. de schijă, fig. călit, oțelit: în brațele-i de schijă râzând, grozav îl strânge AL. [Rostire dialectală în loc de spijă]. substantiv femininschijă

SCHÍJĂ, (1) schije, s. f. 1. Bucățică de metal rezultată din sfărâmarea prin explozie a unei bombe, grenade etc. 2. (Rar) Fontă, tuci. – Din pol. spiz. substantiv femininschijă