SCHEMBEÁ s. f. v. schimbea. substantiv femininschembea
schimbeà f. droburi de miel; a mânca schimbeaua, a se păcăli într´o afacere. [Și schembea = turc. IȘKEMBÈ, printr’un intermediar neo-grec]. substantiv femininschimbeà
schembea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | schembea | schembeaua |
plural | schembele | schembelele | |
genitiv-dativ | singular | schembele | schembelei |
plural | schembele | schembelelor |